vineri , 17 august 2018
Home / EDITORIAL / AFACERI MARI ÎN UMBRA CENTENARULUI

AFACERI MARI ÎN UMBRA CENTENARULUI

Share

        S-au scurs deja patru luni şi jumătate din Anul Centenarului şi, în afară de sigla care apare pe mai toate documentele instituţiilor publice, nu se vede şi nici nu se simte mare lucru. România nu numai că nu are un proiect de ţară dar dezbinarea este mai evidentă decât oricând. Tonul l-au dat, fireşte, liderii politici, care o ţin tot într-un circ, mai nou şi pe teme externe, trimiţând ţara în derizoriu. Economia- ni se mai spune- duduie, nu glumă, dar inflaţia şi scumpirile au făcut praf creşterile salariale acordate bugetarilor, de unde şi o stare de nelinişte şi nesiguranţă în rândul populaţiei. Revenind la Anul Centenarului, ies în evidenţă vechi metehne, incompetenţa şi proastele obiceiuri: nimeni nu pare să coordoneze nimic, proiectele au fost aprobate şi finanţate târziu şi, destul de probabil, au fost încredinţate “cu dedicaţie.” Ministerul Culturii, care ar fi fost normal să dea tonul, este ca şi inexistent, fiecare fiind preocupat să prindă cel puţin un oscior.

​         “Frunzărind” proiectele marilor oraşe, observăm că nu iese nimeni din tiparele şi şabloanele atât de dragi culturnicilor: primăria capitalei  va realiza  statui pentru Gen. Berthelot, Regina Maria, Ferdinand I si IC Bratianu, Ziua Iei, dar și mai multe spectacole, expoziții și alte evenimente culturale. Oradea vine cu o abordare inedită și va celebra Centenarul cu 100 obiective de investiții ce vor fi finalizate în 2018-2019, dar și cu evenimente culturale. Iașiul rebelului Chirică pregătește  “dezvelirea de statui”, concerte, expoziții iar Cluj-Napoca sărbătorește centenarul cu meciuri de tenis și handbal, plantarea a 100 de stejari, o olimpiadă internațională de matematică, Statuia Marii Uniri, statuia lui Iuliu Maniu, bustul Dr. Amos Frâncu, un aranjament floral și multe  evenimente culturale. Sigur, nu e rău dar nici pe departe suficient. Se duc grămezi de bani pe tot felul de spectacole îndoielnice, pe lansări de cărţi pe care nu le va citi nimeni ori pe CD-uri care-i vor bucura doar pe cei care îşi vor încasa drepturile de autor. Că doar nu era să se apuce cineva să tipărească în an centenar operele clasicilor Literaturii Române ori măcar Istoria Românilor, aşa cum a desluşit-o Nicolae Iorga. Cine mai citeşte astăzi aşa ceva, cand toţi ochii sunt pe Bote, Drăguşanca ori Crudutza ? Ce şanse are George Enescu în faţa lui Salam? Cine să se mai înhame la muncă şi responsabilitate, mai ales că nu prea ar fi fost de ciuguleală? Iar dacă în ţară situaţia este lamentabilă, în plan extern e dezastru total. Ori ar fi fost esenţial ca vocea României să se audă peste tot în lume: Să vorbească lumii întregi despre Unire istoricii reputaţi, să contracareze minciunile şi veninul revărsate ca un torent de la Budapesta. Să cânte despre România marii artişti ai ţării, de la monumentalul Gheorghe Zamfir şi, de ce nu, până la Nicu Covaci ori Lipan Ţăndărică, vestiţi pe multe meridiane pentru cum au cântat despre tot ce are mai scump  România iar marii sportivi, multipli campioni mondiali şi olimpici să fie ajutaţi să îşi spună toate poveştile de succes.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *