Nu de mult am pronosticat (și s-a adeverit că n-am greșit) că prezenta campanie electorală nu va avea nimic în comun cu activitățile clasice, cu mitingurile mamut și băile de mulțime care au precedat alegerile europarlamentare și prezidențialele de anul trecut. Este chiar mai restrictivă comparativ cu campania pentru locale, prin prisma faptului că, prin regulile impuse pe fondul exploziei numărului de infectări, este extrem de limitat contactul direct dintre candidați și alegători în localitățile aflate în scenariul roșu, chiar imposibil acolo unde se instituie carantina zonală.
Ba lipsesc aproape complet temele clasice și nu credem că se mai așteaptă cineva la o dezbatere reală între candidați, pe programe realiste și proiecte de dezvoltare economică și socială. Totul se-nvârte în jurul pandemiei și asistăm practic la o cotonogeală în toată regula între liberalii aflați la guvernare și ceilalți competitori, absolut toți adversari cel puțin până după alegeri. Ceilalți și în mod special social –democrații marșează pe subiecte sensibile precum închiderea școlilor și a piețelor.
Cam asta a fost în prima decadă oficială de campanie,cu o bătălie electorală dusă în Parlament, unde au fost “întoarse” mai multe ordonanțe de urgență ale Guvernului Orban și cu președintele nu pe post de arbitru ci atacant central al echipei galben-albastre. Ca divagație, cele patru partide politice cu pretenții , numind aici PSD, PNL, USR și Pro România au încercat să-și ia fața unul altuia prin oferta de premieri “scoși la tarabă”, fiecare dintre aceștia cu propriul set de promisiuni gata de pus în practică după 6 decembrie încolo.
Ca momente de vârf în discursul public am consemnat închiderea piețelor și reîncălzirea temei „Fără penali în funcții publice.” Am mai observant că a dispărut complet dezbaterea privind organizarea alegerilor în plină pandemie, cu un minus aici pentru USR-PLUS, care a militat din răsputeri pentru organizarea unui referendum simultan cu alegerile.