marți , 21 septembrie 2021

Clopoțelul sună a jale…

Pentru a doua oară în ultimii zece ani, anul școlar începe într-o zi de 13. Semn rău spun superstițioșii și din păcate  nu sunt departe de adevăr! Dincolo de uriașele probleme ridicate de revenirea la cursuri a copiilor în plină expansiune a valului IV al pandemiei, Ministerul Educației se face vinovat, laolaltă cu autorități locale, că în România încă mai sunt  500 de şcoli şi grădiniţe care au toalete în curte. Că alții văd în asta un progres raportându-se la 2018, când 2000 de şcoli se aflau în această situaţie, să-i ierte cine-o vrea! Pe de altă parte sunt mii de școli care nu au autorizație ISU și alte câteva mii fără autorizații sanitare de funcționare sau cu autorizații care n-au mai fost actualizate! Este și cazul a două sute de școli și grădinițe din Dâmbovița, pe care comisiile de la Prefectură s-au mulțumit doar să le contabilizeze! Avem în județ două grădinițe fără apă și alte două fără toalete.

Şi acestea nu sunt nici pe departe singurele probleme (re)inventariate la debut de an şcolar : în jumătate din şcoli dotarea este deficitară, lipsesc manualele şi alte materiale didactice. Nu există  o poziţie fermă, corectă din punct de vedere pedagogic, vizavi de soarta “profesorilor” cu note sub 5 la titularizare. Aceştia, aşa nepregătiţi şi habarnişti ,  vor fi primiți în școli pentru că nu ar fi alții mai buni. O minciună cât toate zilele! Avem  rezultatul direct al nepotismului şi politizării învăţământului: tinerii absolvenţi, bine pregătiţi, n-au loc, în special în şcolile din mediul rural, de o faună pestriţă, de suplinitorii care au marea calitate de a se număra printre neamurile primarilor, secretarilor ori altor vătafi locali.

Dacă în alți ani se făceau calcule și de regulă politicienii se acuzau reciproc de lipsa investițiilor ori precaritatea dotărilor în cazul multor instituții de învățământ preuniversitar, toate acele dispute par  niște glume în raport cu începerea anului școlar 2021-2022  sub semnul fatidic al pandemiei de COVID-19.

Nemulțumiți sunt și profesorii, care reclamă că le vor crește responsabilitățile, nu și salariile. Nu în ultimul rând se pune problema asigurării cu materiale de protecție și pentru igienizarea spațiilor cumune, lăsată în suspensie, la fel ca anul trecut. Iarăși avem o nebuloasă și e aproape sigur că povara financiară va pica tot pe administrațiile publice locale și, mult mai sigur, în sarcina părinților care vor fi puși să cotizeze “benevol”, cu mult peste ce au dat până acum.

Dezbaterea publică s-a învârtit atât de mult în jurul riscurilor potențiale și măsurilor de siguranță, încât nimeni n-a mai abordat restul problemelor majore, rostogolite de la an la an, care au coborât constant nivelul de performanță în învățământul preuniversitar: lipsa unor manuale moderne, bine structurate, eliminarea balastului din programa școlară, digitizarea Educației, care înseamnă mult mai mult decât achiziționarea unor prăpădite de tablete, formarea continuă a cadrelor didactice și multe alte “activități” prin care sunt dijmuite la greu resursele și așa limitate.

 

QR Code

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *