Au trecut 34 de ani și încă șase luni de la data primelor alegeri (aparent) libere din perioada post-decembristă, numită de unii istorici “Duminica Orbului”. Unde ne aflăm astăzi, raportat la acel 20 mai 1990, care a consfinţit domnia “despotului înţelept” Ion Iliescu, marcată de barbarismul mineriadelor și amânarea cu ani buni a integrării în structurile economice, politice şi militare euroatlantice şi, poate cel mai grav, de legitimarea eşalonului II al PCR, camuflat în haine socialist-democratice ? Electoral vorbind, pe fondul educaţiei tot mai precare şi a spiritului civic firav, dacă nu chiar atrofiat la cel puţin jumătate dintre românii cu drept de vot, putem vorbi de o involuţie.
Mulţi nehotărâți, alţii apatici şi tot cam atâţia scârbiţi de ce se întâmplă la nivel înalt şi de calitatea slabă a politicienilor, nici nu vor să audă de alegeri, renunţând, cu costuri mari pentru societatea românească, la un drept fundamental, pentru care a curs sânge la Revoluţie.
Pe 20 mai 1990 s-au prezentat la urne aproape 14,5 milioane de români, reprezentând peste 86% dintre cetăţenii cu drept de vot. Astăzi, dacă jumătate dintre alegători „sacrifică” un ceas-două din timpul liber, toată lumea se minunează!
Deci avem încă o dată regres raportat ce a fost acum aproape trei decenii și jumătate, cu urmări grave: absenteismul ar putea ridica serioase probleme de legitimitate viitorului Parlament!
Vorbind în schimb despre minciună, dezinformare şi manipulare, aici e altă mâncare de peşte. De la primitivismul “televiziunii unice”, al cărei fost director general trombonea o ţară-ntreagă cu explicaţii de genul ”n-a fost loc pentru cameraman în elicopter” , și prostimea tembelizată cu imagini şi comentarii trunchiate gata să jure că Piaţa Universităţii colcăia de curve şi drogaţi care făceau sex în corturi, tehnicile mercenarilor din războiul dezinformării au evoluat enorm. În epoca Tik Tok-ului, batalioanele de postaci sunt înlocuite cu ferme mult mai eficiente de boți și troli, despre care instituțiile de forță ale statului s-au mărginit să spună că nu ar fi pe teritoriul țării.
Rezultatul este dezastros: pe lângă falia tot mai profundă în societate, care s-a căscat între diversele categorii socio-profesionale, avem procente uriașe care habar nu au cine se ascunde în spatele imaginii pe care o votează.
Și pentru a cumpăni măcar voturile acestea „în orb” , ar face bine și ar ajuta la însănătoșirea nației să ajungă pe 1 Decembrie la urne cât mai mulți dintre oamenii normali, care nu cer decât posibilitatea unui trai decent pentru munca depusă. Care n-au nevoie de pomana statului, nici de tot soiul de tichete, tichețele ori alte “facilități”. Oameni care nu așteaptă pomană ci școli și spitale mai bune, drumuri moderne și siguranța pe care astăzi nu le-o poate garanta statul, pentru care trudesc cel puțin o jumătate de an, cât le ia plata tuturor taxelor și impozitelor. Oameni care vor ca și copiii lor să aibă șansa de a profesa în sistemul public potrivit cu priceperea și pregătirea fiecăruia, să nu mai fie obligați să emigreze pentru că n-au loc de tot soiul de tembeli și fripturiști, înfipți prin partide ori cu rude sus-puse!