Absenteismul poate fi mai dăunător decât pandemia!

Au trecut  trei decenii și încă șase luni de la data primelor alegeri (aparent) libere din perioada post-decembristă, care va rămâne în istorie drept “Duminica Orbului”. Unde ne aflăm astăzi, raportat la acel 20 mai 1990, care a consfinţit domnia “despotului înţelept” Ion Iliescu, amânarea cu ani buni a integrării în structurile economice, politice şi militare euroatlantice şi, poate cel mai grav, legitimarea eşalonului II al PCR, camuflat  în haine socialist-democratice ? Electoral vorbind, pe fondul educaţiei tot mai precare şi a spiritului civic firav, dacă nu chiar atrofiat la cel puţin jumătate dintre românii cu drept de vot, putem vorbi  de o involuţie. Mulţi nepăsători, alţii apatici şi tot cam atâţia scârbiţi de ce se întâmplă la nivel înalt şi de calitatea slabă a politicienilor, nici nu vor să audă de alegeri, renunţând, cu costuri mari pentru societatea românească, la un drept fundamental, pentru care a curs sânge la Revoluţie. La toate acestea se adaugă, spunem noi firesc, sentimentul de teamă sădit cu atâta grijă de neoamenii care au încercat și încearcă să profite în continuare pe urma crizei medicale.
Pe 20 mai 1990 s-au prezentat la urne aproape 14,5 milioane de români, reprezentând peste 86% dintre cetăţenii cu drept de vot. Astăzi, după nouă luni de pandemie și o campanie electorală care n-a avut nimic în comun cu o luptă pe proiecte și doctrine, se pune tot mai acut problema absenteismului, implicaţiile fiind majore: o prezenţă mică  de maxim 35-40 %, ar avantaja net partidele mari, cu electorat mai disciplinat, în detrimentul formaţiunilor  mai nou apărute, care  aduce un suflu de normalitate pe scena politică.  Deci avem încă o dată regres faţă de ce a fost acum aproape 30 de ani, cu urmări grave: absenteismul ar putea ridica serioase probleme de legitimitate viitorului Parlament!
Vorbind în schimb despre minciună, dezinformare şi manipulare, aici e altă mâncare de peşte. De la primitivismul “televiziunii unice”, al cărei fost director general trombonea o ţară-ntreagă cu explicaţii de genul ”n-a fost loc pentru cameraman în elicopter” , și prostimea tembelizată cu imagini şi comentarii trunchiate  gata să jure că  Piaţa Universităţii colcăia de curve şi drogaţi care făceau sex în corturi, tehnicile mercenarilor din presa de astăzi au evoluat enorm. Câte televiziuni de “știri” atâtea batalioane de răspândaci, la care se adaugă miile de postaci cărora pandemia le-a priit, în sensul că i-a scos din anonimat, cu atâta lume în repaos, pe Facebook… Rezultatul este însă cam acelaşi: avem o falie tot mai profundă în societate, care desparte diversele categorii socio-profesionale. Plus un procent hotărâtor dintre alegători care nu ştie prea bine cu cine şi pentru ce votează dar e  mulţumit nevoie mare că i s-a mai promis ceva  la ajutoare sociale, pensie ori salariu, bonusul fiind un purcoi de bani “să-şi bage” apă şi îşi mute în casă closetul din fundul grădinii ! Și pentru a cumpăni măcar voturile în contul interesului direct ori “majorărilor” , ar face bine și ar ajuta la însănătoșirea nației să ajungă la urne cât mai mulți dintre oamenii normali, care nu cer decât posibilitatea unui trai decent pentru munca depusă. Care n-au nevoie de pomana statului, nici de tot soiul de tichete, tichețele ori alte “facilități”. Oameni care nu așteaptă pomană ci școli și spitale mai bune, drumuri moderne și siguranța pe care astăzi nu le-o poate garanta statul,  pentru care  muncesc cel puțin o jumătate de an, cât le ia plata tuturor taxelor și impozitelor.