Prinși probabil și ei în „vâltoarea” sărbătorilor și avalanșei de zile libere (ca niște bugetari ce sunt, evident), aleșii care au prins locuri în loja puterii au catadixit, în ultimul ceas, să facă lumină vizavi de treaba neterminată în anul mega-electoral 2024.
Pe scurt, liderii coaliției guvernamentale PSD-PNL-UDMR plus minorități, au stabilit, în prima ședință din acest an, ca alegerile prezidențiale să aibă loc în luna mai. O altă temă pe agendă, nu neapărat secundară, a fost lămurirea situației privind candidatul coaliției la alegerile prezidențiale, o necesitate după anunțul lui Crin Antonescu, care își „autosuspendase” candidatura, într-un gest teatral, politicianist, odată ce devenise ținta unor ironii și atacuri nu toate lipsite de fundament.
Primul tur al alegerilor prezidențiale va avea loc în 4 mai, iar cel de al doilea tur, în 18 mai. Tot miercuri seară (8 ianuarie), liderii PSD, PNL, UDMR și minorități au decis Antonescu rămâne candidatul Coaliției la alegerile prezidențiale.
Turul I al alegerilor prezidențiale ar urma să aibă loc în același timp cu alegerile parțiale din anumite județe (alegeri pentru primari în 13 comune, pentru Primăria Bușteni, Primăria Zalău și Consiliul Județean Bihor) și s-a ținut cont de necesitatea obiectivă ca datele alegerilor să nu se suprapună cu sărbătorile de Paște și Florii.
Pasul următor va fi făcut săptămâna viitoare, când Guvernul va adopta Ordonanța de Urgență și Hotărârea de Guvern necesare respectării deciziilor Coaliției, deși sunt voci avizate care susțin că adoptarea actelor normative necesare în această situație ar fi treaba Parlamentului.
Și dacă au lămurit-o cu alegerile, putem paria fără teama de a pierde că numai printr-o minune Antonescu va ajunge președinte. De ce? În primul rând că sunt tabere care nu-l susțin atât în PSD cât și printre liberali. Antonescu are destule atuuri, știe să vorbească, are o alură de șmecher dar are și la fel de multe „calități” care-l fac nu neapărat iubit de români.
Cu siguranță că sunt foarte mulți care se întreabă de ce l-ar vota pe unul care n-a făcut nimic timp de zece ani, care a trăit din „micile economii” și banii nevestei!
Însuși Antonescu a spus că a lucrat la două cărți, dintre care una este în stadiu avansat și ar putea fi publicată în cursul anului viitor. Ori am văzut deja cum a fost taxat de electorat predecesorul care a apucat să-și tipărească opera literară…
Pe de altă parte, în 2017, Crin Antonescu a exclus categoric o revenire în viața politică, iar acceptarea nominalizării nu înseamnă pentru mulți decât o mare doză de oportunism!
Mai departe, Crin Antonescu, candidatul comun susținut coaliția PSD-PNL-UDMR pentru alegerile prezidențiale ce vor fi organizate anul viitor, a declarat că nu îi este frică de niciunul dintre eventualii săi oponenți în cursa prezidențială, un șablon prin care încearcă să transmită un mesaj de încredere.
Își dorește ca adversari „oameni care au cât mai mult de spus și de oferit electoratului”, pentru ca românii să aibă pe cine să aleagă dar nu ne-a luminat ce poate el să ofere.
Prin urmare persistă impresia că (ex)liberalul Crin Antonescu a rămas o „improvizație” a coaliției și se fac unele analogii cu aventura doctorului Cîrstoiu, care, deși susținut de o coaliție mai largă, nu a ajuns pe buletinele de vot.