La 6 ianuarie credincioșii ortodocși prăznuiesc Botezul Domnului nostru Iisus Hristos, sărbătoare numita si Epifania sau Dumnezeiasca Arătare. Praznicul reprezintă reactualizarea momentului in care Fiul lui Dumnezeu Iisus Hristos, la 30 de ani, vine la Iordan, se botează cu botezul pocăinței – a lui Ioan -, El Cel fără de păcat, asumând păcatele întregii omeniri, pe care le va răscumpăra prin sângele Său, pe Golgota.
Boboteaza este o sărbătoare creștină care se celebrează anual la 6 ianuarie, înaintea sărbătorii Sfântului Ion și marchează încheierea sărbătorilor de iarnă dedicate Crăciunului, fiind o sărbătoare a purificării naturii, a apelor de forțele răului.
Boboteaza reprezintă, de fapt, sărbătoarea dedicată botezului Domnului în apa Iordanului. Această sărbătoare, a Bobotezei, mai este cunoscută și sub numele de “Epifanie”, “Teofanie”, “Arătarea Domnului” sau “Descoperirea cuvântului Întrupat”. De obicei, în această perioadă în țara noastră este foarte frig, de unde și expresia “gerul Bobotezei”.
În această zi, de Bobotează, există tradiția conform căruia preoții sfințesc toate apele din care oamenii vor lua, mai apoi, pentru a stropi gospodăriile, casele și animalele, păstrând restul apei în sticle, pentru leac.
În satele și orașele traversate de râuri există obiceiul ca preoții să arunce crucea în apa înghețată, iar tinerii curajoși au datoria de a o scoate la mal. Se spune, conform tradiției și credinței, că cel care va face asta va avea parte numai de bine și va fi ferit de toate bolile.
Se crede, conform spuselor populare că, la Bobotează, când preotul moaie crucea în apă, toți dracii ies din ape și rătăcesc pe câmpuri până ce se termină sfințirea apelor. Nimeni nu-i vede, în afară de lupi, care se iau după ei și unde-i prind acolo îi sfâșie. Din această cauză, există și superstiția conform căreia nu ai voie să lași rufe pe sârmă deoarece, dracii, în fuga lor, se pot ascunde printre ele.
Totodată după Bobotează nu se spală cămășile două săptămâni deoarece apele sunt încă sfințite.
În ziua de Bobotează bătrânii spun că dacă vremea e frumoasă, atunci anul va fi bogat în pâine și pește.
Dacă la Bobotează vremea a fost rece, atunci după ieșirea cu „Iordanul” se va înmuia, iar dacă vremea a fost caldă, atunci se va înăspri.
Sărbătoarea Botezului Domnului cuprinde, pe lângă sfinţirea apei, o serie de obiceiuri populare, printre care întrecerea bărbaţilor pentru a scoate din apă o cruce aruncată de preot şi cel practicat de fete, care pun busuioc sub pernă pentru a-şi visa alesul.
La români, ziua de Bobotează cuprinde motive specifice sărbătorilor de Crăciun. Astfel, în unele zone se colindă, se fac şi se prind farmecele şi descântecele, se află ursitul, se fac prorociri despre noul an.
La Bobotează se sfinţesc toate apele, iar preotul se duce la o apă unde va arunca o cruce. Mai mulţi bărbaţi se aruncă în apă ca să o aducă înapoi, iar cel care reuşeşte să ajungă primul la ea primeşte binecuvântarea preotului şi se consideră că va avea noroc tot anul. În vechime, cel care găsea primul crucea şi o aducea la mal primea şi daruri de la domnitorul ţării şi era ţinut la mare cinste de către ceilalţi.
Iordănitul femeilor este un alt obicei. În trecut, în satele din nordul ţării, femeile se adunau în grupuri mari acasă la cineva şi duceau alimente şi băutură. După ce serveau masa, ele cântau şi jucau toată noaptea. Dimineaţa ieşeau pe stradă şi luau pe sus bărbaţii care apăreau întâmplator pe drum, îi luau cu forţa la râu, ameninţându-i cu aruncatul în apă. În unele regiuni avea loc integrarea tinerelor neveste în comunitatea femeilor căsătorite prin udarea cu apă din fântână sau dintr-un râu.Se spune că, în noaptea de Bobotează, tinerele fete îşi visează ursitul. Ele îşi leagă pe inelar un fir roşu de mătase şi o rămurică de busuioc, pe care o pun sub pernă. Fetele care cad pe gheaţă în ziua de Bobotează pot fi sigure că se vor mărita în acel an, spune tradiţia populară.
Dacă în dimineaţa Ajunului de Bobotează, pomii sunt încărcaţi cu promoroacă, aceştia vor avea rod bogat. De asemenea, se crede că animalele din grajd vorbesc la miezul nopţii dinspre ziua de Bobotează despre locurile unde sunt ascunse comorile. Tradiţia mai spune că la Bobotează nu se spală rufe , iar în această zi sunt interzise certurile în casă şi nu se dă nimic cu împrumut.
*
Botezul cailor, la Serdanu
Calendaristic, Botezul apelor sau Boboteaza reprezintă încheierea ciclului celor 12 zile ale Sărbătorilor de Iarnă, care încep pe 25 decembrie, cu Nașterea Domnului. 6 ianuarie este ziua în care a fost botezat Iisus Hristos, iar legenda spune că atunci când Ioan Botezătorul a început procesiunea botezării, diavolii au venit pe râul Iordanului, pentru a o împiedica. În acel moment Dumnezeu a poruncit preoților să sfințească apele iar diavolii s-au înnecat. În mai multe localități dâmbovițene s-au păstrat obiceiuri moștenite din străbuni unele destul de rar întâlnite în această parte a țării. Este și cazul satului Serdanu, comuna Lungulețu, unde, după slujba de Bobotează, preoții ieșeau din biserică și avea loc Botezul Cailor. Obiceiul simboliza legătura puternică dintre oamenii și animalele care le-au fost de folos la muncile câmpului. Pentru că nu mai sunt cai în comună, unii gospodari stropesc cu apă sfințită utilajele agricole. Botezul cailor se mai întâlnește în Bărăgan, în Oltenia, la Băilești și în Prahova, la Târșor, și Pietroșani.
Tot la Serdanu, întreaga suflare a satului se strânge apoi pe malurile Dâmboviței şi pe podul de la Cotu’ Morii, iar preoții aruncă în apă crucea sfințită. Tinerii cei mai curajoși înoată să prindă crucea iar câștigătorul întrecerii este privit cu respect de ceilalți.
Se spune că cine se spală cu apă sfințită din râul Dâmbovița este ferit de boli și de rele. Tot în ziua de Bobotează la Lungulețu se mănâncă păsat iar gospodării se cinstesc cu țuică fiartă.