Într-un comentariu pertinent, echilibrat, Georgică Dumitru, vicepreședinte PNL Dâmbovița explică pe pagina sa de Facebook de ce judecătorii CCR au nimerit-o ca nuca-n perete în chestiunea ordonanțelor privind creșterea amenzilor. Susține și argumentează faptul că situațiile excepționale reclamă măsuri pe măsură și compară decizia CCR cu “o adevărată ”bombă” cu efect de tsunami în societatea noastră. Oamenii își vor exprima revolta, insubordonarea față de cei care, așa cum s-au priceput, au fost la datorie pentru a-i proteja în tot acest timp.”
Sunt economist la bază, așa că nu voi comenta ultimele decizii ale Curții Constituționale ale României (CCR) din punct de vedere juridic. Mă voi opri doar asupra câtorva observații de bun simț pe care aș vrea să le împărtășesc cu dumneavoastră.
În primul rând, sunt de părere că situațiile excepționale reclamă măsuri excepționale. Cum nu fac parte din categoria nihiliștilor, conspiraționiștilor etc, evident asimilez pandemia de Covid-19 cu o situație excepțională care a impus o serie de măsuri fără precedent pentru autoritățile românești și pentru societatea românească.
Printre acestea, s-a numărat și măsura adoptării unor amenzi mari/sistem de penalități al cărui scop a fost descurajarea din fașă a comportamentelor care puteau conduce la transmiterea comunitară a coronavirusului sau chiar la zădărnicirea combaterii bolii provocate de acesta.
De ce a ales această cale actualul guvern? Fiind români, unii dintre noi chiar foarte buni români, ne putem lesne răspunde la întrebare. Nu, nu pentru a colecta bani la buget, cum aruncă unii și alții pe piață, ci pentru a acționa ca un instrument eficient de coerciție. Iar statul, pentru neștiutori, deține monopolul legitim asupra instrumentelor de coerciţie fizică într-un teritoriu determinat.
Să ne gândim puțin: cum nu am mai trăit așa ceva, mulți dintre noi ne-am gândit la impactul acestui virus cel mult ipotetic …cam ca la o invazie extraterestră. Asta până să ne parvină suficiente informații ale crudelor realități din alte părți și să-și facă efectul campaniile de informare publică. De aceea, impulsul era să continuăm să trăim cu dezinvoltura dintotdeauna și să devenim pericole publice pe persoană fizică.
Revenind, accept faptul că unor agenți de ordine cu porniri abuzive le-au picat mănușă aceste amenzi și nu s-au sfiit să le aplice fără discernământ. Dar, haideți să vă spun ceva – pe ăștia îi avem momentan și cu ei defilăm. O parte dintre ei nu au nici cea mai mică abilitate de a evalua în mod corect situațiile și aplică același tip de comportament rigid indiferent că e pandemie sau nu. Da, sistemul trebuie reformat, dar asta e o discuție pentru un orizont mai larg de timp.
Ce face CCR acum în prag de relaxare a măsurilor de constrângere? Ne spune că acele amenzi mari sunt neconstituționale și, mai mult decât atât, că situația de urgență în sine este neconstituțională. O adevărată ”bombă” cu efect de tsunami în societatea noastră. Oamenii își vor exprima revolta, insubordonarea față de cei care, așa cum s-au priceput, au fost la datorie pentru a-i proteja în tot acest timp. ”Bagajul” de probleme al guvernului se va îngreuna mult, ca să nu mai zicem de avalanșa de procese care se va abate pe instanțele judecătorești.
Într-un cuvânt, CCR a hrănit germenele instabilității politice într-o perioadă în care numai de asta nu aveam nevoie. Nu m-aș hazarda dacă aș spune că nu e prima dată când procedează astfel.
Nu știu de ce, dar în loc să o percep ca pe o autoritate respectabilă, la înălțimea prestigiului dat de numele ce-l poartă, mă raportez din ce în ce mai mult la CCR ca la un instrument de luptă politică de unde nu se ițește dreapta judecată, ci doar pricina de cafteală electorală.
Se va lăsa cu clătinări de încredere, cu semănare de incertitudini și confuzie pentru că CCR acționează în aceste zile în spiritul parțialității, rigidității și inadecvării. Încă nu ne-au dovedit membrii CCR că sunt la fel de speciali precum pensiile pe care și le apără cu înverșunare- a scris Georgică Dumitru.
