Comisia Europeană dă, da’ nu ne bagă-n traistă

Prima dată când a fost discutat un plan comunitar de redresare economică după rezolvarea laturii medicale a crizei generată de pandemie, s-a spus că României i-au fost alocate șase miliarde de euro. Ce măreț succes, au spus cei de la putere. Ce puțin, s-au lamentat cei din opoziție, majoritari în schimb în Parlament. Și au început să curgă dezinformările și să plouă cu afirmații care mai de care mai politicianiste. S-au tot zburlit unii la alții, preocupați fiind de procentele din sondajele și mai puțin interesați, cel puțin unii dintre ei , de o rapidă relansare a economiei.
De câteva zile însă, mulți au început să moțăie cu gândul reconfortant că România va primi 33 de miliarde de euro,  din fabuloasa sumă de 750 de miliarde de euro prevăzută în Planul de redresare propus  de Comisia Europeană pentru combaterea pandemiei de COVID-19. Anunțul a fost făcut de  europarlamentarul Siegfried Mureșan, care a precizat că cele 33 de miliarde de euro pe care le va primi România vor fi, în mare parte, fonduri nerambursabile, dar și credite în condiții avantajoase.
Și pentru că politică nu se face doar în spațiul mioritic, a fost nevoie ca președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, să ceară liderilor europeni să ”lase deoparte disputele și prejudecătile” și să sprijine planul propus pentru   recuperare și dezvoltare.
Revenind la ce ne interesează în mod direct, anume suma alocată după algoritm țării noastre, comisarul european pentru Transporturi, Adina Vălean, a explicat  ce poate face România cu banii primiți de la Comisia Europeană drept ajutor pentru redresare economică după criza COVID-19: „aproape orice are nevoie să facă”.
Cu precizarea că România primește un ajutor consistent de la Uniunea Europeană, peste 31 de miliarde de euro, la care se adaugă rata înflației pe ultimii doi ani(în total 33 de miliarde euro), adică mai mult decât alte țări din UE, cum ar fi Germania. Cum s-a ajuns aici? există un mecanism  de calcul destul de complicat care a dus la aceste rezultate, care include mai multe variabile:totalul populației, media șomajului din ultimii cinci ani comparată cu media Uniunii sau PIB-ul. Cum există diferențe între țările Uniunii, s-au plafonat niște cifre la anumiți parametri.
Dintre țările estice cei mai mulți bani revin  Poloniei  și României și sunt destinați investițiilor și reformelor care ar putea scoate țara din criză, în funcție de nevoi. Pentru România acesta este un succes politic  și o imensă oportunitate de a se redresa și dezvolta rapid. Cu condiția să fie pregătit cât mai rapid un plan național fezabil. Numai pentru următorii patru ani sunt 13,5 miliarde nerambursabile, ca parte a Mecanismului pentru Redresare și Reziliență. Accesarea  este relativ simplă și rapidă și se bazează pe recomandările primite în raportul de țară din Semestrul European:  sănătate, educație, infrastructură, reformă administrativă, mediu, sprijin pentru companiile private și nu numai. Pot fi finanțate autostrăzi, poate fi introdusă digitalizarea pe scară largă, nu numai în învățământ, pot fi construite rețele de apă-canal și de gaze naturale.
Cum am spus însă de atâtea ori, este nevoie de proiecte viabile și specialiști capabili să le implementeze. Este nevoie ca politicienii să vadă mai departe de interesele de grup și să pună pe primul plan interesul național. Altfel există riscul major să se repete insuccesele de până acum, cu România care nu se poate lăuda cu un grad de absorbție a fondurilor europene nerambursabile mai mare de 30%, la patru  ani de la debutul  actualului  exercițiu financiar comunitar.