Consiliul Județean Dâmbovița, prin Complexul Național Muzeal „Curtea Domnească” Târgoviște, continuă, sub genericul Comori în obiectiv, seria de expuneri lunare a obiectelor descoperite pe cale arheologică și intrate în patrimoniul cultural național mobil.
Noua propunere are la bază un Potir – vas din sticlă (fragmentar) descoperit la Mănăstirea „Stelea” din Târgovişte. Exponatul poate fi văzut la Curtea Domnească din Târgoviște, în clădirea Muzeului Tiparului și al Cărții Vechi Românești, într-un spațiu special amenajat.
Transparentă sau translucidă, sticla lasă la vedere şi uneşte într-o cheie simbolică atât slăbiciunea trupească, cât şi puterea. Un vas de Murano depus de ctitor printr-un ceremonial la temelia unei biserici de curând construită, precum la Cotmeana, Cozia, Viforâta sau Târgoviște, o fereastră cu ochiuri de sticlă de la o casă boierească, ne apare azi a fi suficient să întrezărim pietatea şi puterea locatarului din Evul Mediu.
Informaţii despre exponat:
Locul descoperirii: Mănăstirea „Stelea”, Târgovişte, complex monahal de referinţă pentru istoria medievală a oraşului Târgovişte. Biserica a fost ctitoria spătarului Stelea la începutul deceniului nouă al sec. XVI şi refăcută din temelie de către Vasile Lupu, domnul Moldovei, la mijlocul sec. al XVII-lea. Numeroase campanii de cercetare arheologică (1969-2014) au avut loc în interiorul actualei incinte mănăstireşti (11, dintre care 9, coordonate de arhg. Gheorghe I. Cantacuzino), ale căror rezultate au prezentat un interes deosebit.
Obiect expus: vas/potir
Material: sticlă translucidă, cu reflexii albăstrui.
Dimensiuni: Dbază: 5,7 cm; Dcorp: 4.5 cm; Hpicior: 3,5cm
Datare: secol XVI-XVII
Descriere: Obiectul, recompus din trei fragmente, a fost descoperit prin cercetare arheologică întreprinsă în două etape: 1971-1973, respectiv 2011. Păstrează parţial din bază, picior şi cupă. Pereţii cupei sunt uşor evazaţi, decoraţi cu linii verticale, pronunțate, iar partea superioară a acesteia are spărturi pe întreaga sa circumferință. De asemenea, piciorul paharului are o formă cilindrică, ușor evazată către talpa recipientului, iar la contactul cu baza cupei prezintă o protuberanță, urmată de o alta, aplatizată.
Referitor la vasul expus, povestea descoperirii celor trei fragmente care-l compun este spectaculoasă. Fragmentul de bază şi cupa au fost descoperite arheologic în anul 1972, dar contextul nu a fost precizat. Singura mențiune se referă la proveniență, anume Mănăstirea „Stelea”.
După aproape 40 de ani, în anul 2011, printr-o cercetare arheologică a bisericii mănăstirii, sunt recuperate alte fragmente din sticlă, de astă dată cu un context foarte clar: sub masa altarului bisericii ctitorită de Vasile Lupu, domnul Moldovei.
În anul 2024, pentru materializarea unui studiu asupra sticlei funerare descoperită pe cale arheologică în Târgoviște, a fost necesară analiza întregului material existent în depozitul de arheologie al Complexului Național Muzeal „Curtea Domnească Târgoviște. Cu această ocazie, printre sutele de „cioburi”, au putut fi identificate fragmentele unor vase variate, precum lacrimarii (vase cu corp bombat, fund plat, concav spre centru, gât lung și gură evazată), bitronconice (gât conic, gură pronunțată, corp cu unul sau două inele mediane) sau de alte forme (dreptunghiulare, conice etc). Pe de altă parte, asocierea/alăturarea unor fragmente din punct de vedere estetic a oferit rezultate surprinzătoare. Pentru subiectul expozițional de astăzi, exemplificăm cu un mic fragment (picior) care deși descoperit în anul 1972, printr-o serie de trăsături particulare (culoare, decor, aspect general), a putut fi asemuit fragmentelor de sticlă recuperate de la aceeași biserică (Stelea), dar mult mai târziu, în anul 2011. Iată cum după o jumătate de secol, trei fragmente, aparent banale, au dat formă unui prețios vas de sticlă, care se înscrie în categoria celor de tip pocal. În ciuda caracterului său fragmentar, pentru o imagine sugestivă a obiectului pe care l-am dorit a fi cunoscut, am ales o restaurare reversibilă: un suport care să susțină elementele detașabile.
Obiectul expus este însoțit de un suport grafic documentar.
Prin descoperirile realizate în Târgovişte şi în zona din apropierea sa – reiese că sticla a cunoscut o largă utilizare în mediul urban al fostei capitale, preponderent în mediul ecleziastic, unde a fost găsită în număr mai mare: Mănăstirea Stelea, Ansamblul Mitropolitan, Bisericile Sf. Nicolae – Geartoglu, Sf. Ioan (Ionică), Sf. Parascheva/ Sf. Vineri (Curtea Domnească), Sf. Nicolae – Andronești, Sf. Ștefan (Stolnicul), Sf. Maria – Roșie (demolată), Mănăstirea Viforâta ș.a.
Fragilitatea, delicateţea şi nota artistică deosebită a obiectelor au impus şi un preţ pe măsură asupra comercializării vaselor de sticlă. Este firesc să consideri că aceste artefacte nu sunt neapărat obiecte de uz comun, ci reprezintă, prin ele însele, atât un mediu social, cât şi unul spiritual. Prin tipologia lor, prin context, suntem preveniţi că nu ne aflăm în faţa unui spaţiu social care reclamă utilizarea, în sens exclusivist, doar a sticlelor şi paharelor de sticlă. Dimpotrivă, sticla, cel puţin în acest areal geografic de la nord de Dunăre, se individualizează în raport cu recipientele realizate din alte materiale, precum ceramica sau metalele preţioase, rezervându-şi privilegiul de a fi conectate la viaţa spirituală a omului. Semnificaţia prezenţei vaselor în morminte este, încă, o necunoscută. Se consideră că recipientele conţineau untdelemn care se turna de către preot peste corpul celui adormit, existând obiceiul ca apoi să fie lăsate în mormânt.
Nu putem exclude şi utilizări în scopuri cât se poate de fireşti, un vin bun păstrându-se mai bine în sticle, iar un pahar dă altă savoare conţinutului decât o cupă de metal sau ceramică. Dar, chiar în cazul unor obiecte, precum paharele, în ciuda scopului pentru care au fost create, ele au servit drept candele pentru cei care le-au aşezat la temelia bisericilor de la Cotmeana sau Cozia, sau poate chiar recipiente pentru împărtășanie, precum cel recuperat de sub masa altarului bisericii ctitorită de domnul Moldovei, Vasile Lupu.
Expoziția poate fi vizitată în perioada noiembrie – decembrie 2024, între orele 9:00 – 17:00, la Muzeul Tiparului și al Cărții Vechi Românești, Calea Domnească, 181.