Mulțumită unei legislații (voit) permisive, plină de lacune și portițe „întredeschise”, în România cei mai mulți dintre corupți scapă de pedepsele cuvenite fără prea mari bătăi de cap. Ba rămân și cu averile clădite pe furt, șpagă ori trafic de influență. Culmea, chiar și în rarele situații în care Justiția merge până la capăt și sunt pronunțate condamnări la ani grei de închisoare, sunt multe cazurile în care infractorii fug peste graniță, fentând încă o dată statul român.
Cristian Rizea, Dragoș Săvulescu, Alina Bica, Mario Iorgulescu, Marian Zlotea, Aurel Gabriel Popoviciu, Alexander Bogdan Adamescu – sunt doar câteva dintre numele sonore aflate pe lista marilor fugari ai României, spre nemulțumirea opiniei publice, vizavi de impotența autorităților.
Ca o confirmare în plus a dezinteresului și incompetenței, în plin scandal legat de fuga condamnatului Sorin Oprescu în Grecia, Comisia Europeană a anunţat că a declanşat o procedură de infringement împotriva României, pentru transpunerea incorectă a legislaţiei comunitare privind mandatul european de arestare. Altfel spus, în indolența lor, responsabili ai statului român se plâng-cel puțin la vedere- că nu pot aduce în țară mulți dintre condamnații la închisoare, dar n-au fost în stare la rândul lor să se conformeze la timp cerințelor CE.
Conform unui comunicat al Comisiei Europene, unele prevederi ale deciziei cadru privind mandatul european de arestare nu au fost transpuse corect, privind de exemplu „limitele de timp pentru luarea unei hotărâri privind executarea unui mandat de arestare european sau predarea unei persoane solicitate.”
România are la dispoziţie două luni pentru a notifica executivul comunitar pentru aplicarea măsurilor solicitate, în caz contrar riscând trimiterea unui aviz motivat.
Pe înțelesul tuturor, mandatul european de arestare este o procedură judiciară simplificată transfrontalieră pentru predarea unei persoane a cărei extrădare este solicitată pentru punerea sub acuzare sau executarea unei sentinţe. A fost introdus 1 ianuarie 2004, tocmai pentru a înlocui lungile proceduri de extrădare care existau anterior între statele membre.