La exact o săptămână de când Consiliul de Administrație al BNR a decis să urce dobânda cheie cu 0,75 puncte procentuale, la 6,25% pe an, indicele ROBOR la trei luni, folosit pentru calcularea dobânzilor variabile la creditele în lei contractate înainte de luna mai 2019, a sărit pragul de 8%, fiind cotat la 8,03% faţă de 7,99% cu o zi în urmă. Iar estimările sunt pesimiste, în condiţiile în care a început anul la 3,02%, spre disperarea românilor care plătesc rate la bănci pentru credite în lei!
Este o consecință imediată a creșterii abrupte a dobânzii de politică monetară, în încercarea poticnită de a ține sub control creșterea prețurilor și de a răspunde așteptărilor populației și firmelor privind frânarea inflației.
Consiliul de administrație al BNR a decis majorarea ratei dobânzii pentru facilitatea de creditare (Lombard) la 7,25 la sută pe an, de la 6,50 la sută pe an, și creșterea ratei dobânzii la facilitatea de depozit la 5,25 la sută, de la 4,50 la sută pe an, dar comunicatul BNR, destul de evaziv, nu poate ascunde însă realitatea, anume că acest nivel al dobânzii cheie nu a mai fost atins din luna mai a anului 2010, când precedenta criză economică mondială făcea prăpăd în conturile firmelor și buzunarele cetățenilor.
Revenind la măsura scumpirii banilor, cel puțin teoretic, cu cât agresivitatea deciziilor de politică monetară luate de Banca Centrală, prin care înăsprește politica monetară e mai ridicată, cu atât eficiența luptei cu inflația e mai ridicată. Numai că o creștere prea abruptă a dobânzii de referință atrage creșterea aproape direct proporțională a ratelor celor împrumutați în lei, cu pericolul real ca mulți să nu mai poată rambursa împrumuturile! Ori intrarea în incapacitate de plată ar perturba și sistemul bancar.
Pe de altă parte, o creștere mai mică a dobânzii ar avea un efect redus și n-ar avea ca rezultat decât prelungirea incertitudinii. Să nu uităm că rata anuală a inflației a ajuns la 15,32% în august, peste nivelul prognozat, creșterea fiind antrenată aproape în totalitate de continuarea scumpirii alimentelor.
Inflație este în toată Europa dar noi plătim inclusiv prețul incompetenței guvernelor care s-au succedat în ultimii 30 de ani, care au preferat măsurile populiste și împrumuturile în loc să stimuleze munca și producția. România are capacitatea de a hrăni 70-80 de milioane de oameni dar are deficit de aproape zece miliarde de euro pe an numai din comerțul cu produse agro-alimentare. Mâncăm pe bani de împrumut, susținem dezvoltarea turismului în Bulgaria și Grecia, pentru că la noi e japcă pe față și mizerie cât cuprinde iar patru milioane de români cresc PIB-ul unor țări ca Italia, Germania, Spania ori Marea Britanie. Nu ne mai miră deci că activitatea economică și-a încetinit considerabil creșterea în trimestrul II iar exporturile de bunuri și servicii și-au diminuat variația anuală în luna iulie, în timp ce importurile și-au majorat-o ușor, inclusiv pe fondul evoluției nefavorabile a prețurilor externe. Mai amintim și de impactul războiului asupra economiilor din zonă și nu rămâne decât să sperăm că BNR a făcut calculele corect și vom avea o iarnă mai blândă!