Până în anii 90 Caracalul, acum numai scriptic intrat în rândul municipiilor, era renumit pentru câteva ”minuni” nu tocmai de laudă. Cimitirul principal era pe Str. Învierii, biletul de autobuz de la gară în oraș costa un leu, iar din oraș la gară un leu și 25 de bani, pentru mașina de pompieri care a luat foc în timpul unei intervenții și se mai vorbea de macaraua uitată între blocuri și tăiată apoi bucată cu bucată! Iată că, după decenii de uitare în umbra bostănăriilor de la Dăbuleni, fosta reședință a Județului Romanați a revenit brusc în prim plan, dar nici de data aceasta din motive de laudă. A fost momentul iulie 2019, cu răpirea și asasinarea-cel puțin așa au susținut procurorii, a Alexandrei Măceşanu şi a Luizei Melencu, și la patru ani distanță crima de care se fac vinovați, cel puțin din punct de vedere moral, beizadelele vătafului democratic ales al orașului.
Astăzi, cînd vorbim de Caracal, vorbim despre clanul primarului Doldurea, care pare să fi luat orașul pe persoană fizică… Un parvenit care stăpânește cam tot ce este profitabil și care învârte, numai prin firmele care gestionează afaceri cu GPL, afaceri de sute de milioane de lei, multe în cârdășie cu alți aleși democratic și alimentate la greu din bani publici!
Până la proba contrarie, prin dimensiunea catastrofei de la Crevedia, cu incomensurabile pierderi în vieți nevinovate și suferințele zecilor de victime, cu pagube materiale uriașe, cu evaziunea, munca la negru și întreg șirul de ilegalități, nimic nu ne oprește să facem afirmația că duduienii, cordunenii, mai de curând ”descoperiții” dordunenii, de pe moșia vătafului Ion de la Caracal, sunt tot un drac: omoară și schilodesc oameni nevinovați pentru a se îmbogăți ilicit! Primii cu bâte, arme albe și pistoale, cei din urmă cu cisterne cu GPL, bine mufați la banul public și aproape intangibili prin încrengăturile și protecția de care s-au bucurat cel puțin până acum.
Și pentru ca să se înțeleagă bine cu cine avem de-a face, nu lipsit de interes este faptul că figura tâmpă a primarului Ion Doldurea apare lângă cea a fiului său, Ionuț Daniel Doldurea, într-un tablou dinastic în care mai sunt zugrăviți domnitorii Neagoe Basarab şi Constantin Brâncoveanu.
În pictura cu pricina, de dimensiuni impresionante și care a costat un fleac de vreo 650 de milioane de lei, a doua figură masculină, după Neagoe Basarab, ar fi fost de fapt un nepot al lui Neagoe Basarab dar apare pictat Ionuț Doldurea. În stânga lui Constantin Brâncoveanu este pictat Ion Doldurea, în calitate de unchi al voievodului martir Brâncoveanu.
Și aici, au explicat specialiștii în comportamente deviante, o astfel de operă ar fi importantă pentru familia edilului ”și pentru supușii din imediata apropiere, pentru că în ochii lor trebuiau să leviteze, să-și prezinte importanța.”
Radu Oltean, unul dintre cei mai apreciați autori de ilustrație documentară cu subiect istoric, a catalogat drept ”supremul parvenitism” gestul primarului din Caracal, în contextul în care acesta a comandat un tablou în care el, fiii săi și soția apar pictați pentru a reda dinastia domnitorilor familiei Basarabilor. Un caz incredibil, rezultat al parvenirii materiale și sociale călare pe un purcoi de bani nemunciți, mult peste ce a reușit un alt gunoi din zonă cu ani în urmă, acel Mischie de se lăuda cu teancul de cărți (scrise de alții), evident dar “mai groase decât ale lui Mircea Dinescu…”
P.S. Nu m-ar mira să le dea prin cap nemernicilor să comande un tablou și cu apocalipsa de la Crevedia, să vadă și posteritatea de ce au fost ei în stare! Nu singuri ci cu un întreg alaiul de complici și corupți care au închis ochii la ilegalități dintre cele mai grave!
