După mai multe runde de negocieri sterile, principalii aspiranți la cele mai importante dregătorii ale țării au transmis opiniei publice, ce-i drept indirect, doar un mesaj dezamăgitor, anume că lupta pe ciolan mai durează… Cât de mult? Păi până va ceda una dintre părți ori va ajunge la capătul răbdării președintele și se va hotărî să pună piciorul în prag.
Și în vreme ce “gărzile de corp” ale lui Orban și Barna nu bagă la cap că împărțeala se face pe principiul “una ție, una mie”, căutând maximul de foloase raportat la procentele mititele totuși, din 6 decembrie, circul este bine întreținut de pe margine. Pe de o parte de social-democrații care se pricep să speculeze momentul, pe de alta de madam Șoșoacă cea neînfricată și restul trupei de la AUR, care n-a nimerit bine nici măcar intrarea Cotrocenilor. Una peste alta, sunt zile din cale afară de triste pentru românii care așteaptă înfrigurați și plini de neliniști un Crăciun ieșit mult din tiparele obișnuite. Realizează bieții oameni că s-au fript încă o dată, că în loc de actori politici responsabili s-au ales, sau mai bine spus au ales niște profitori și circari politici în toată regula. Pentru că , în ritmul acesta, curând curând nu va mai face nimeni diferența între zbanghii care vorbesc deja despre alegeri anticipate și bruma de parlamentari care au bunul șimț și pregătirea necesare pentru a guverna țara.
Cam asta este realitatea după o primă întâlnire la Cotroceni, între președinte și delegațiile partidelor parlamentare, la finele căreia Klaus Iohannis a afirmat că “mai este nevoie de cel puțin încă o rundă de consultări” pentru conturarea unei propuneri de premier. “Nu sunt încă întrunite condițiile pentru desemnarea unui candidat pentru a forma un nou Guvern”, a spus șeful statului, care a anunțat în schimb convocarea Parlamentului, pentru 21 decembrie. Adică un soi de premiu de consolare , o petardă menită să mai amețească opinia publică, să mute atenția de la disensiunile grave care preced formarea guvernului. Brusc, nu mai reprezintă priorități nici adoptarea bugetului, nici acoperirea uriașului deficit și nici măcar fondurile europene- zecile și zecile de miliarde de euro pe care s-a bătut atâta monedă. Dar oamenii nu trebuie să înțeleagă că asistă la o târguială ca la piață, pentru putere și resursele țării ci doar că se “negociază” pentru găsirea cei mai bune formule!
