Dincolo de înscrierea lui Traian Băsescu în cursa pentru Primăria Generală și propria estimare, am spune și golănească, vizavi de scorul de 30% cu care se laudă, evenimentul politic al sfârșitului de săptămână a fost congresul comun de fuziune a USR cu PLUS. Adică avem un soi de cântec de lebădă al PMP, cu multe variațiuni pe tema dosarului privind colaborarea fostului președinte cu poliția politică în timpul regimului comunist, și un pas nou, poate cel mai apăsat de până acum, în ce privește cimentarea celei de a treia forțe politice din România.
Lăsându-l pe Băsescu și procentele sale fantasmagorice, amintim că USR și PLUS au decis, într-un congres comun fuziunea celor două partide. Au votat în favoarea acestei decizii aproape 85% dintre delegați, în vreme ce 12,5% au fost împotrivă, iar 2,8% s-au abținut. Noua formațiune se va numi USR și va fi condusă până la congresul de alegeri de co-președinții Dan Barna și Dacian Cioloș. Rezultatul votului îi mulțumește în mod evident pe liderii conștienți că au scăpat de eternele frecușuri privind paritatea funcțiilor ori distribuirea locurilor pe liste. De aici și declarația lui Dan Barna, cu privire la acest “rezultat istoric și un pas istoric pentru ce va însemna USR-PLUS” și completarea lui Cioloș, în sensul că fuziunea “va însemna să depășim egoismul, individualismul atunci când e nevoie să lucrăm împreună.”
Mai trebuie spus că reprezentanții USR și PLUS, reuniți în congrese separate, au votat, tot sâmbătă, pentru fuziunea celor două formațiuni, scorurile fiind însă ușor diferite. În tabăra condusă de Dan Barna, 76% au fost pentru și 17% împotrivă, iar colegii lui Cioloș au votat 83,4% pentru și 15% împotrivă.
Adică sunt destui cei care au realizat că e tot un soi de întovărășire pe ciolan, că doar nu este nimeni atât de naiv să mai creadă că face careva politică să fericească poporul cu sila și dezinteresat pe deasupra…
Fuziunea întru ciolan
postarea anterioară