În ultimele luni a existat o bună mobilizare și au fost taxate destul de prompt toate erorile și gafele comise la nivel de executiv, fără a fi însă suficient: PSD întârzie să facă tranziția spre mutări decisive pe tabla de șah politică, preferând un soi de opoziție de … catifea. S-a simțit asta la voturile în plen pentru pachetele legislative propuse de guvern pe perioada stării de urgență și privind instituirea stării de alertă, când, cu excepția unor amendamente care le-au mai stricat ploile, liberalii n-au întâmpinat vreo dificultate majoră. A urmat un val de moțiuni simple, absolut fără niciun rezultat. După atâția și atâția ani de bălăcăreală, niște voturi politice nu mai interesează pe nimeni, vorbind aici de marea masă de alegători. “Cunoscătorii” în schimb simt că este ceva în neregulă, că funcționează un soi de troc, de încrengătură transpartinică subterană, suficient de puternică pentru a zădărnici eliminarea privilegiilor (pensile speciale fiind numai o parte ceva mai vizibilă a acestora) dar și pentru a amâna luarea altor decizii radicale. Și se mai vede ceva, cu “ochiul liber”: chiar și cei mai puțin atenți la detalii disting un fel de joc la două capete și perpetuarea unor anomalii inclusiv de natură doctrinară .
În loc să se apropie de Pro România, partid poziționat doctrinar tot pe centru stânga, liderii PSD tot dau cu binișorul pe lângă ALDE, o relicvă care nu va mai face pragul electoral și scade constant de când Tăriceanu nu mai “vede” statul paralel și, cu mult mai periculos din punct de vedere electoral, pe lângă UDMR. Cum spuneam, deși Guvernul Orban a dat-o de gard rău de tot, și nu o singură dată, PSD n-a reușit să surmonteze din handicapul cu care l-au lăsat Dragnea, Dăncilă și ciracii lor. Pentru că aproape tot ce câștigase pe erorile adversarilor s-a dus în urma scandalului legat de proiectul legii privind autonomia așa –zisului ținut secuiesc și, în general, pe fondul colaborării strânse cu UDMR. În plină criză, când teama , nesiguranța și panica sunt sensibil întreținuțe de cei interesați, naționalismul redical este lesne exacerbat și cineva “acolo sus”, se încăpățânează să nu priceapă așa ceva.
Și că n-am exagerat cu nimic ne-a confirmat, indirect, chiar purtătorul de cuvânt al PSD, Lucian Romașcanu, care a declarat recent că partidul său va depune o nouă moțiune de cenzură împotriva guvernului Orban. Dar dacă și numai dacă acesta nu va dubla alocațiile pentru copii și nu va mări pensiile. Adică nu va fi nicio moțiune de cenzură cel puțin până în septembrie, un răgaz pentru liberali să își revină și, destul de probabil, să crească iar odată cu economia.
