duminică , 16 decembrie 2018
Home / EDITORIAL / HARABABURA DIN ŢARA LUI TITULESCU

HARABABURA DIN ŢARA LUI TITULESCU

Share

      Dincolo de populismul ridicat la rang de politică de stat, de conflictele aproape cotidiene cu opoziţia politică şi Preşedinţia ori reformele puse de experţi sub semnul întrebării, guvernarea “Dăncilă” va rămâne , cu siguranţă, în memoria multora, în primul rând ca urmare a gafelor monumentale “semnate” de primul, probabil şi ultimul,  prim-ministru de Teleorman. Pentru că nu şi-ar fi închipuit careva că se poate ajunge mai jos de tristul episod de la vizita premierului nipon, doamna Viorica a ţinut cu tot dinadinsul să ne convingă de contrariu, fiind protagonist al  mai multor “întâmplări” demne de a fi transpuse pe marele ecran de maeştrii comediei. Dincolo de zâmbetele cu subânţeles, de satisfacţia nedisimulată a adversarilor, vorbim totuşi despre un adevărat cataclism pentru ţară , un fel de tsunami care a măturat practic reputaţia şi relaţiile externe privilegiate pe care diplomaţii români adevăraţi le-au construit în timp, cu tact, pricepere şi migală.

       Am avut parte de discursuri citite poticnit, de “imunoglobină” şi “20- 20” şi am avut un timp impresia că nu ne va mai mira nimic… Mare eroare: s-au succedat în cascadă gafe de protocol, uriaşa eroare cu mutarea Ambasadei la Ierusalim, am rămas înmărmuriţi când doamna premier, în transmisie “live”, a uitat numele omologului estonian şi am văzut cum bietul om aşează cu mâna lui steagul montat invers pe lance de nişte politruci care ar fi trebuit daţi afară în secunda doi. Tot doamna Dăncilă a fost cap de afiş în presa mondială atunci când a încurcat Podgorica (se citeşte Podgoriţa) cu Pristina- Muntenegru ori Kosovo, mai mult ca sigur tot un drac în mintea domniei sale, făcându-l să crape de invidie pe Nenea Iancu, cu al său Lefter Popescu , cu viceversa cu tot. Am trecut şi peste asta şi, cu toată sinceritatea, n-am mai avut cine ştie ce aşteptări. Dar această doamnă de fier de la Bucureşti nu s-a lăsat şi ne-a arătat încă odată că viaţa bate filmul: în prima zi a Summitului Iniţiativei celor Trei Mări “s- a petrecut” cu preşedintele  Comisiei Europene la Băneasa, invitat de marcă la eveniment,  iar astăzi n-a mai riscat şi a ales să-l aştepte o oră pe Jean- Claude Juncker la aeroport, ca nu carecumva  să plece ăla mai devreme, să ia încă o ţeapă… Trecem peste comentariile absolut deplasate ale unor susţinători ai premierului, care au avut neruşinarea să afirme că Juncker n-a aşteptat-o pe Dăncilă pe motiv că ar fi fost “ameţit” şi mai afirmăm doar că toate aceste stângăcii incredibile se petrec într-o ţară care, timp de decenii întregi s-a bucurat de o reputaţie extraordinară. O ţară în care aveau încredere marile puteri şi care ajunsese un mediator apreciat în majoritatea capitalelor din lume. Aceeaşi Românie care l-a dat pe Nicolae Titulescu, de mai multe ori Ministru al Afacerilor Străine şi cu două mandate de preşedinte al Ligii Naţiunilor de la Geneva,  care a ajuns să fie  astăzi de reprezentată eroina acestor rânduri şi de unul ca Meleşcanu, a cărei mare realizare este numirea propriului copil în funcţia de consul la Strasbourg.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *