Prin prisma implicațiilor majore imediate dar în mod special a consecințelor pe termen mediu și lung, Educația poate fi inclusă între domeniile cele mai serios afectate de propagarea și persistența pandemiei de COVID-19. Un domeniu cu inerție mare la orice schimbare și în care rezultatele pot fi cuantificate doar după trecerea anumitor intervale temporale. Sigur, România nu este din acest punct de vedere un caz singular dar impasul este mult mai greu de trecut la noi, în comparație cu țările cu sisteme de învățământ performante. Pe de o parte ca urmare a lipsei unor reforme eficiente de –a lungul timpului, a sărăciei în care acest domeniu vital se zbate de ani și ani de zile și mai ales a gradului scăzut de digitalizare. Și aici nu vorbim doar despre lipsa “tabletelor” și limitarea accesului la Internet. Multe dintre cadrele didactice , să le spunem “mai conservatoare”, nu au habar cam ce este digitalizarea și, după două luni de așa zisă practică, n-au reușit să ridice ștacheta, înțelegând prin învățământul online doar bombardarea elevilor cu teme și fișe de lucru transmise prin e.mail. Nu este mai puțin adevărat că nici toți elevii nu sunt la un nivel suficient de ridicat,pentru ca învățământul online să nu fie pierdere de vreme. Dacă știu toți cum este cu Facebook-ul, doar ceva mai mulți de jumătate pricep ce le transmite profesorul la clasă, darămite pe o platform digitală.
Cam pe acest teren, puțin fertil, a picat declarația ministrului Educației, în opinia căruia cel mai bun scenariu” pentru începerea noului an școlar va fi acela în care în parte elevii vor fi la școală, iar ceilalți vor urma cursurile online”. Spune doamna Anisie că sunt șanse mici ca școala să înceapă în regim normal din toamnă, în contextul pandemiei de coronavirus, ceea ce vine să confirme cele mai sumbre scenarii: nu vom scăpa prea curând de această nenorocire și nu ne rămâne decât să “mulțumim” în primul rând politicienilor pentru asta. Au intrat déjà în hora electorală și altceva aproape că nu mai prezintă interes pentru ei.
Comentând faptul că elevii nu sunt mulțumiți de cum a decurs școala online, ministrul a mai scăpat o enormitate, anume că, în acestă perioadă, profesorii vor face cursuri de instruire. Nu a mai intrat în amănunte, să încerce măcar să ne spună dacă sunt suficienți formatori și să lămurească o curiozitate firească: În condițiile menținerii regulilor de distanțare fizică și a celorlalte reguli de combatere a pandemiei, cum vor fi “școliți” profesorii, peste 260000 la număr? Online? Jumătate la clasă și jumătate online? Rămâne un mister…
În educație, ca în oricare alt domeniu: una e teoria, cu totul alta practica!
