Să nu se înțeleagă greșit, nu mortul săracu’ e pus la cazne ci moștenitorii sunt cei buni de plată pentru respectiva contribuție.
Este vorba aici despre acei contribuabili care au realizat venituri extra-salariale la care contribuția se datorează prin efectul legii, la depășirea plafonului de scutire, în cuantum de 12 salarii minime, sau acei contribuabili ce s-au asigurat în sistemul public de sănătate prin opțiune. Aceste situații de deces ale contribuabilului sunt constatate de compartimentul de specialitate din cadrul autorității fiscale, fie prin date comunicate de către evidența persoanelor, fie prin constatările proprii, se mai spune în macabrul ordin.
Ca unică „facilitate”, se reduce suma contribuției la sănătate datorată la plată și rămâne ca obligație de plată suma proporțională cu numărul de luni trecute de la începutul exercițiului și până la data decesului contribuabilului. Adică statul este un pic generos, nu i-a banii mortului pe tot anul…
Și pentru ca portăreii să fie siguri de „pradă”, suma contribuției datorate la plată va fi menționată în certificatul de atestare fiscală, document solicitat de notarul public la care se realizează dezbaterea succesiunii. În ipoteza acceptării succesiunii de către moștenitori, aceștia preiau și obligația plății contribuției la sănătate.
Ce trebuie înțeles din toată această babilonie? Anume că sunt moștenitori mai ghinioniști, care nu primesc nimic până nu achită contribuția la sănătate în contul …mortului!
P.S. Nu suntem bătuți în cap, să nu pricepem cam unde „bate” această reglementare! Dar chiar așa, ditamai sistemul de Sănătate, unde colcăie paraziții și se dau tunuri de zeci și sute de milioane de euro, să stea atârnat în contribuțiile plătite în contul unor semeni plecați pe lumea cealaltă? E peste poate!