Cum e obiceiul, cu bucurie şi speranţă dar și însingurați, cu sufletele mai deschise, am petrecut Crăciunul şi am pășit în noul an 2021, cu credința că vom scăpa de molima care ne-a dat viețile peste cap. Sunt șanse bune să ajungem iar la normalitate, dar asta presupune în primul rând cumpătare și respect față de ceilalți, manifestat în primul rând prin respectarea regulilor. Am retrăit însă şi un strop de tristeţe, la gândul neoamenilor care parcă sunt hotărâți să ne facă viaţa mai cenuşie decât s-ar cuveni, începând de la mărimile care ne-au arătat, până în Ajun, că nu mai au nimic sfânt, şi până la pigmeii de care am ajuns să ne ferim zi de zi. Am îndurat aşadar circul mare de la Bucureşti şi buluceala îngrozitoare, pe străzile supra-aglomerate şi din magazine, ferindu-ne de perfidul coronavirus dar și să nu fim striviţi de cărucioarele pline ochi, împinse cu frenezie printre rafturi. N-am avut parte de cine ştie ce zăpadă şi cu totul altceva a “pigmentat” această perioadă care îmbină imensa sărbătoare a creştinătăţii cu alta cam prea…laică : numai în prima şi a doua zi de Crăciun au fost efectuate peste 3000 de apeluri la numărul de urgenţă 112, cam jumătate din intervenţii fiind din categoriile cod galben şi cod roşu, deci cazuri grave şi foarte grave. Au fost sute şi sute de persoane care au avut de suferit pe fondul supra-alimentării şi excesului de alcool. Pe lângă medicii de la urgenţe şi poliţiştii au avut de lucru, ca dovadă cele câteva mii de contravenţii sancţionate. Au fost numeroase tragedii pe şosele şi sunt prea multe familii pentru care , de acum înainte, sărbătorile de iarnă vor răscoli amintiri triste. Este preţul uriaş pe care îl plătim pentru lipsa de cumpătare, un ingredient fără de care va fi aproape imposibil să intrăm în normalitate.
