Cum e obiceiul, cu bucurie şi speranţă , cu sufletele mai deschise, am petrecut Crăciunul şi Anul Nou 2018. Am retrăit însă şi un strop de tristeţe, la gândul neoamenilor care ne fac viaţa mai cenuşie decât s-ar cuveni, începând de la mărimile care ne-au arătat, până în Ajun, că nu mai au nimic sfânt, şi până la pigmeii de care am ajuns să ne ferim zi de zi. Am îndurat aşadar circul mare de la Bucureşti şi buluceala îngrozitoare, pe străzile supra-aglomerate şi din magazine, ferindu-ne să nu fim striviţi de cărucioarele pline ochi, împinse cu frenezie printre rafturi. N-am avut parte de cine ştie ce zăpadă şi cu totul altceva a “pigmentat” această perioadă care îmbină imensa sărbătoare a creştinătăţii cu alta cam prea…laică : numai în prima şi a doua zi de Crăciun au fost efectuate peste 3500 de apeluri la numărul de urgenţă 112, cam jumătate din intervenţii fiind din categoriile cod galben şi cod roşu, deci cazuri grave şi foarte grave. Au fost sute şi sute de persoane care au avut de suferit pe fondul supraalimentării şi excesului de alcool. Pe lângă medicii de la urgenţe şi poliţiştii au avut de lucru, ca dovadă cele câteva mii de contravenţii sancţionate. Au fost numeroase tragedii pe şosele şi sunt prea multe familii pentru care , de acum înainte, sărbătorile de iarnă vor răscoli amintiri triste. Este preţul uriaş pe care îl plătim pentru lipsa de cumpătare, un ingredient fără de care va fi aproape imposibil să intrăm în normalitate.
