Anii trecuți pe vremea asta, marea problemă a debutului de an școlar se rezuma la contabilizarea școlilor și grădinițelor “cu WC-ul în fundul curții”. Se făceau calcule și, de regulă politicienii, se acuzau reciproc de lipsa investițiilor ori precaritatea dotărilor în cazul multor instituții de învățământ preuniversitar. Toate acele dispute par însă niște glume în raport cu începerea anului școlar 2020-2021, sub semnul fatidic al pandemiei de COVID-19. A rămas cam același doar circul politic, amplificat de apropierea alegerilor, singura deosebire fiind că la putere sunt liberalii. A crescut și agresivitatea disputelor iar limbajul este de multe ori sub limita inferioară a decenței. Ca să nu mai vorbim despre demagogie, limbaj de lemn și fariseismul unora dintre candidați. Prima zi de școală capătă în mințile bolnave valențe apocaliptice și a pus de mult în umbră chestiunea majorării pensiilor ori a dublării alocațiilor.Pentru că așa este la noi: se sare rapid de la una la alta, contează nu ce face fiecare cât ăla care strigă mai tare.
Evident, calul de bătaie este Guvernul Orban iar ministrul Educației , d-na Anisie, o încasează din toate părțile.Până la un punct oarecum de înțeles, pentru Ministerul Educației continuă să folosească un limbaj deloc ferm, am spune chiar imprecis, atunci când vine vorba despre primul sunet al clopoțelului, după șase luni de vacanță. Ce-i drept, au fost date publicității ceva norme și niște ghiduri, una dintre concluzii fiind aceea că doamna Anisie s-a zbătut să paseze o cotă cât mai mare de răspundere în sarcina autorităților locale, consiliilor de administrație ale școlilor și chiar a părinților. Acuma nu este ceva surprinzător pentru un om politic, aflat în campanie electorală veșnică, așa cum se poartă la noi, să încerce să derobeze guvernul din care face parte de responsabilitate. Nu poate face însă acest lucru doar semnând hârțoage care par gândite cu altceva decât creierul! Este ministru, funcție de mare răspundere în care, cu certitudine, nu a fost instalată cu de-a sila și nici doar ca să bifeze o ocupație altfel foarte bine remunerată!
Pentru că este aberant fie și numai să gireze un document prin care s-a transmis în teritoriu că elevii trebuie să prezinte, în prima zi de școală – 14 septembrie – o declarație pe propria răspundere semnată de părinți, care își asumă că, în ultimele 14 zile, copilul nu a prezentat simptome specifice unei afectiuni cu potential infectios, nu a fost diagnosticat cu COVID-19 și nici nu a intrat în contact cu o persoană testată pozitiv. Ce calificare are un părinte să garanteze așa ceva? La ce bun se mai solicitau în trecut acele adeverințe de la medicul de familie, obligatorii la intrarea în comunitate?
Nemulțumiți sunt și profesorii, ale căror responsabilități vor crește exponențial. Nu în ultimul rând se pune problema asigurării cu materiale de protecție și pentru igienizarea spațiilor cumune. Iarăși avem o nebuloasă și e aproape sigur că povara financiară va pica tot pe administrațiile publice locale și, mult mai sigur, în sarcina părinților care vor fi puși să cotizeze “benevol”, cu mult peste ce au dat până acum.
Dezbaterea publică s-a învârtit atât de mult în jurul riscurilor potențiale și măsurilor de siguranță, încât nimeni n-a mai abordat restul problemelor majore, rostogolite de la an la an, care au coborât constant nivelul de performanță în învățământul preuniversitar: lipsa unor manuale moderne, bine structurate, eliminarea balastului din programa școlară, digitizarea Educației, care înseamnă mult mai mult decât achiziționarea unor prăpădite de tablete, formarea continuă a cadrelor didactice și multe altele.
Și aici a intervenit “îngerul păzitor” al liberalilor, președintele Klaus Iohannis , spunându-le părinților și profesorilor că decizia de redeschidere a școlilor nu este deloc ușoară, în condițiile în care „limitarea accesului la educație are consecințe majore asupra generațiilor tinere”. Ori că, per ansamblu, șeful este mulțumit de modul în care autoritățile centrale, locale și profesorii au gestionat redeschiderea anului școlar . Admițând totuși că există și „excepții”, care urmează a fi rezolvate punctual. Cu ce potențiale costuri, Dumnezeu cu mila…
