Judecând obiectiv, o lege care să reglementeze posibilitatea încorporării civililor în situații de criză este necesară în contextul nenorocirii din Ucraina și al escaladării tensiunilor în zonă, dar nimic nu justifică faptul că proiectul este analizat în mare secret de Guvern. Pentru că lipsa de transparență și comunicarea deficitară generează panică în rândul populației și așa bombardată cu tot soiul de neadevăruri și exagerări în aceste zile crâncene. În legislația românească nu există referire la situațiile de criză-conflict-război la granițe sau pe teritoriul țării și această lacună trebuie eliminată.
Mult mai corect față de români ar fi fost ca necesitatea completării legislației, discutată și la ultima ședință CSAT, să fi fost explicată pe îndelete și argumentată corespunzător. Să fi spus oamenilor că există de câțiva ani propuneri de modificare a legii apărării naționale dar nu s-a întreprins nimic până acum, evident, din motive politicianiste. Aceleași care îi determină și astăzi pe politicieni să evite o comunicare onestă pe această temă sensibilă. Păstrarea secretului „pentru a nu crea panică în rândul populației” nu ține, ba tocmai această atitudine obtuză a generat un puseu de nesiguranță și teamă.
Revenind la proiectul propus, în situația unui conflict armat/ stare de asediu, CSAT va putea decreta stare de mobilizare generală, ceea ce ar duce la încorporarea bărbaților români cu vârsta cuprinsă între 18 și 60 de ani. Nimic anormal într-o țară normală!
Scrie în Constituție (art. 55 – Apărarea Țării) că cetăţenii au dreptul şi obligaţia să apere România, dar de aici înainte începe babilonia. La același articol, la pct. 2, se spune că numai prin lege organică se stabilesc condițiile privind îndeplinirea îndatoririlor militare iar la pct. 3, că „cetăţenii pot fi încorporaţi de la vârsta de 20 de ani şi până la vârsta de 35 de ani, cu excepţia voluntarilor, în condiţiile legii organice.”
Ori Constituția n-a mai fost revizuită din octombrie 2003, de la acel referendum lăbărțat pe două zile de bolșevicul Ion Iliescu iar legislația care face referire la pregătirea populaţiei pentru apărare nu a mai adaptată din 2006. Între timp s-a renunțat la stagiul militar obligatoriu (din 1 ianuarie 2007), iar România a devenit țară membră a Uniunii Europene și a Alianței Atlanticului de Nord.
Revenind, sub presiunea războiului din Ucraina, autoritățile de la București au fost surprinse și din acest punct de vedere cu izmenele-n vine și acum marii bărbați ai țării dau din colț în colț, neavând bărbăția să-și asume ceea ce trebuie făcut!
Ba vine ministrul Apărării Naţionale, Vasile Dîncu, și declară că proiectul de lege apărut în spaţiul public, privind situaţia de criză şi pregătirea unei rezerve generale în caz de război, în care să fie cuprinşi bărbaţii între 18 şi 60 de ani, nu este de actualitate! Că vom fi informați negreșit dacă se va ajunge la așa ceva… O gogoașă greu de digerat, mai ales că opinia publică din România nu poate fi tratată precum mujicii lui Putin. Românii, sau cel puțin cei mai mulți dintre ei nu mai acceptă să fie tromboniți și nici nu sunt dispuși să bată din călcâie la chemarea unei clase politice incapabile și corupte până-n măduva oaselor. Au sentimente patriotice, își iubesc glia, dar nu vor fi niciodată carne de tun pentru niște îmbuibați ai căror flăcăi ori vor fugi primii prin străinătățurile unde și-au dosit averile nemuncite, ori se vor pune la adăpost cu certificate medicale pe care scrie „inapt” când în realitate sunt lași și inepți!
P.S. Cum va fi oare reglementată din acest punct de vedere situația milioanelor de români aflați la muncă în străinătate, pe care proastele guvernări i-au forțat să ia calea pribegiei? Vor fi declarați dezertori dacă nu vor veni să stea drepți în fața corupților care le-au furat orice șansă să câștige o pâine albă acasă?