Acasă NAȚIONAL Lecţiile online “predate” haotic, frecţie la un picior de lemn.

Lecţiile online “predate” haotic, frecţie la un picior de lemn.

de adrian

În aceste zile, în care toţi ochii sunt pe statisticile privind starea şi numărul pacienţilor, sistemul sanitar şi pe efectele covid-19 asupra economiei, pe uriaşul pericol pe care îl reprezintă inconştienţii reveniţi în ţară din focare de infecţie şi care ignoră obligaţiile privind autoizolarea şi carantina, alte domenii de activitate, poate la fel de lovite fie şi numai prin consecinţele pe termen lung, au intrat oarecum într-un con de umbră. Din zona Culturii nu se mai aude nimic (situaţie oarecum de înţeles) dar surprinde neplăcut tăcerea artiştilor cu notorietate. S-ar fi cuvenit poate mai multă implicare, măcar prin mesaje şi exemple, în încercarea de a se menţine o stare de calm şi omenie. Ar fi fost de aşteptat altă atitudine de la artiştii care s-au umplut de bani, inclusiv concertând ori trimiţând mesaje la mitingurile electorale. La fel de mult are de suferit educaţia. Un domeniu nereformat, profund îmbâxit în rele, începând cu politizarea excesivă şi terminând cu transformarea lentă spre un sistem  de protecţie socială social pentru tot mai mulţi paraziţi. Toată lumea se vaită că nu va mai fi timp pentru parcurgerea materiei şi, într-adevăr, la clasele terminale este o mare problemă.  Ministerul Educației a recomandat  profesorilor să țină legătura cu elevii și să le predea lecții online dar nu trebuie cine ştie ce expertiză pentru a înţelege că unele rezultate ar putea fi obţinute cel mult punctual. Ori  că acest lucru nu este posibil, în extreme de multe cazuri, pentru că profesorii nu știu să folosească mijloacele online, la fel şi elevii. Nu există proceduri, clare iar testarea pare, astăzi cel puţin, de domeniul imposibilului.

Însuşi Șerban Iosifescu, președintele Agenției Române de Asigurare a Calității Învățământului Preuniversitar (ARACIP), a susținut că nu există o evidență clară a profesorilor care știu să utilizeze o platformă de învățare online şi că nu e bine să facem, orice repede, haotic și prost, doar de ochii lumii. Şi tot profesorul Iosifescu se întreabă dacă în cazul învățării online ”mai susținem limitarea accesului copiilor mici la ecran”, dacă  ”ne mai aducem aminte de studiile despre dependența de ecran și despre efectele nocive ale statului prea mult online?”
Atunci mai este cazul ca  Ministerul Educației să mai  convoce profesorii pentru pregătire online în cadrul proiectului CRED, prin care să-i sprijine pe pentru utilizarea eficientă a instrumentelor și aplicațiilor educaționale în predarea online? Repetăm, în condițiile în care nu există bază legală, nu există platforme și conținuturi cu calitatea asigurată, nu toată lumea are acces online acasă şi nu toți profesorii au fost formați pentru așa ceva.
În fapt sunt tot mai multe voci care pun această vânzoleală , pe principiul “Dinescule fă-te că munceşti” pe seama încercării de contracarare a  formelor de  bullying la adresa profesorilor: să intre pe site-uri, să fie alături de elevi, să-i ţină în priză,  că altfel îi facem de rușine pentru că își iau salariile degeaba . O nebunie totală, mai ales că sunt situaţii, la grădiniţă ori clasa pregătitoare, unde, oricât de aşi ar fi educatorii şi oricât de receptive copiii, chiar că nu se poate “recupera” nimic online.

You may also like

Lasă un Comentariu