Cei care se mai îndoiesc de lipsa de moralitate ori că politicienii au intrat, din vacanţă direct în campania electorală, să ia seama la virulenţa macabră cu care s-au încăierat pe tema urmărilor indirecte ale Legii recursului în compensare. Dacă, într-o primă etapă, bălăcăreala reciprocă a început mai timid, primul mare scandal al anului, care a făcut să pălească până şi stângăciile din ziua preluării oficiale a Preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene, a izbucnit şi a fost alimentat copios după crima de la Mediaş. Politicienii s-au poziţionat rapid în apărătorii victimelor, încercând să paseze responsabilitatea atâtor nenorociri de la unii la alţii. Liberalii şi cei de la USR au sărit la gâtul social-democraţilor şi al celor de la ALDE, cu tristul purtător de steag ajuns, mai nou, “independentul” Tudorel Toader. Cei arătaţi cu degetul s-au transformat, ca-n filmele de duzină, din acuzaţi în acuzatori şi spun că Legea recursului compensatoriu ar fi tehnocrată la origine. Raluca Prună, ministrul Justiţiei în Guvernul Cioloş se apără şi afirmă că proiectul pe care l-a iniţiat a fost radical schimbat în favoarea infractorilor aflaţi în detenţie, adică în rău, de cei de la PSD şi ALDE, ajutaţi de udemerişti. Culmea, polemica devine tot mai aprinsă şi au trecut mai multe zile fără să facă nimeni nimic pentru a îndrepta cât de cât oroarea. În timpul acesta, rudele plâng neştiute şi neauzite victimele omorurilor, violurilor şi bătăilor comise de recidivişti ieşiţi cu mult mai devreme decât s-ar fi cuvenit din închisori. Ba în această sumbră horă a intrat şi președintele Klaus Iohannis, solicitând Guvernului să vină urgent cu soluții privind recursul compensatoriu astfel încât românii să nu se mai teamă pentru siguranța lor. Este corect ce a spus şeful statului , că a căuta vinovați în alte guverne pentru legea respectivă nu reprezintă o soluție. Nu l-am auzit însă cu ceva comentarii şi la promulgarea legii împotriva căreia astăzi strigă toţi, într-un fals şi imoral cor al bocitoarelor. Prioritară este îndreptarea lucrurilor şi va fi apoi timp destul şi pentru a plăti ce se cuvine vinovaţilor, care au legiferat practic o amnistie mascată, din motive pe care le ştim sau le bănuim cu toţii.
