Maniera în care președintele Trump, prin emisarii săi, a purtat discuțiile preliminare cu rușii, la Riad, atitudinea de forță și ostilitatea fățișă față de unii lideri europeni au năucit pe moment. Odată trecut însă primul șoc, europenii încep să realizeze cu cine au de-a face și strâng rândurile. Ucrainenii nu cedează și bine fac, pe măsură ce iese la iveală tot mai clară atitudinea de negustor, de geambaș, a președintelui american.
Un personaj în primul rând om de afaceri și apoi om politic, mai agresiv comparativ cu primul mandat și care se crede un soi de Mesia care va aduce pacea planetară! Totuși, chiar dacă, pe moment, va obține ceva avantaje, SUA vor avea de pierdut pe termen mediu și lung, din simplul motiv că o țară nu poate fi condusă precum propria companie, în mod special atunci când vine vorba despre cea mai mare putere mondială! Un statut care conferă multe responsabilități.
Unde se vede atitudinea de negustor a celui pe cale să redevină noul „Jandarm planetar”? Păi în primul rând în amenințările și limbajul cu care denunță reticiența Ucrainei cu privire la acordul privind mineralele, dublate prin modul în care președintele SUA desfășoară negocierile așa zis „de pace”.
„Având în vedere câte a făcut SUA pentru Ucraina, a declarat Mike Waltz, consilierul lui Donald Trump pentru securitate- (Zelenski) trebuie să o lase mai moale, să se gândească bine și să semneze acest acord”.
Culmea, comentariile lui au venit la o zi după ce Trump și Zelenski au avut un schimb fără precendent de critici reciproce, în care Trump l-a numit „dictator” și a acuzat lipsa de popularitate iar Zelenski a afirmat că Trump „trăiește într-un spațiu de dezinformare” condus de Moscova. Adică președintele Ucrainei nu mai este credibil și susținut de poporul său dar musai să semneze acordul…
Stăpânul de la Casa Albă consideră că SUA ar trebui să primească o parte dintre vastele resurse naturale ale Ucrainei drept compensație pentru sutele de miliarde de dolari pe care i-a cheltuit pentru sprijinirea Kievului, în discuție fiind o gamă diversă de pământuri rare, precum și titan, uraniu și litiu.
SUA au cheltuit până acum în jur de 350 de miliarde USD cu armamentul trimis Ukrainei iar Trump vrea echivalentul a 500 de miliarde de dolari în pământuri rare, de unde și apucăturile de speculant!
O „afacere” mocirloasă, administrația americană generând impresia că nu urmărește obținerea unei păci echitabile, a stabilității și securității pe termen lung, cât primordial avantaje economice. Ori să nu uităm că până și faptul că a livrat atâta armament este un câștig în sine. Armata SUA are oportunitatea de a-și reface stocurile cu tehnică de ultimă oră, marile companii producătoare de armament au comenzi, într-un cuvânt economia se mișcă!
Rămâne de văzut cum vor primi rușii un asemenea acord și chiar europenii care au ajutat și ei Ucraina, dar nu ca să se îngrașe economia americană!
PS
N-ar fi exclus ca acest comportament al președintelui Trump să nu fie un soi de încălzire, de pregătire a terenului pentru a-și pune în practică ideile belicoase de ocupare a Groenlandei și Canalului Panama. Cu Canada lucrurile fiind mai… complicate.