Am trăit și prima zi de relaxare, fără nicio restricție de circulație , deci ceva mai aproape de sensul cuvântului. Pentru că așa s-a nimerit, fix de Ziua Copilului autoritățile au permis și redeschiderea teraselor, pentru foarte mulți dintre noi o alternativă plăcută de petrecere a timpului liber, pentru alții o afacere sau locuri de muncă. Asta în vremurile bune pentru că, din câte am văzut, chiar după mai bine de două luni de interdicții de tot felul și izolare, clienții nu prea s-au bulucit la “marele eveniment”.
Ca să n-o lungim, am văzut că în “prima zi de relaxare” terasele din Centrul Vechi respectau normele stabilite de Guvern , așa cum sunt, cu bune ori cu paragrafe după ureche… Personalul, bucuros că are iar o pâine de mâncat, se întrecea în amabilități, cu adevărat dispus să fie pe placul clienților răriți mult de regulile de distanțare socială care trebuie respectate dar și de frică. Oamenii sunt conștienți că pericolul infectării persistă, de unde și un soi de crispare de care nu vom scăpa prea curând.
Am văzut chelnerițele și barmanii echipați cu măști și mănuși, unii chiar cu viziere, nu lipseau nici dozatoarele regulamentare cu dezinfectanți pentru mâini. Fiind totuși prima zi, aproape un soi de inaugurare, ne-am fi așteptat la mai mare afluență de consumatori și mai mult entuziasm. Din contră, au fost unii care au încercat un soi de dezamăgire observând că majoritatea evită în continuare ieșirile din casă dacă nu sunt absolut necesare.Fără a urmări să jignim pe careva, la puținele mese ocupate, mușterii păreau mai de grabă veniți să epateze, să arate cât de tari sunt. Indivizi dintre cei care fac ceva teribilist din tăiatul frunzelor la câini sau snobii care frecventau terasele, antrenați să stea cu orele atârnați de un suc ori o cafea în general proastă și scumpă, doar ca să se poată da mari a doua zi la birou, că au văzut ori s-au întâlnit cu nu stim cine “pe Centru’ Vechi”.
Că luni, 1 iunie, nu a fost o excepție privind fluxul de clienți, am avut confirmarea în zilele următoare, când , tot așa, nu prea am văzut pe nimeni să se distreze ori relaxeze cu adevărat la terase. Și aici ar fi trebuit să intervină mult mai viguros cei care patronează ceea ce generic numim “HORECA”. Să nu mai stea de lamentări și cu mâna întinsă la guvern. De acord că au avut pierderi, că nu se mai fac nunți , botezuri ori alte chermeze cu public numeros, care aduceau mari câștiguri. Asta nu i-a oprit însă să vină cu niște schimbări substanțiale și la capitolele calitate și prețuri. Să nu mai facă doar negot ceva mai elevat, cu vinuri luate ieftin de la en-gros și vândute de cinci ori mai scump. Să pună pe masă niște porții ca lumea, nu banalitățile care prin alte părți se vând la “meniul zilei”. Adică să trudească și ei pentru un ban cinstit, cu gândul primordial la satisfacerea pretențiilor clienților și nu la îmbogățirea peste noapte.
Potrivit estimărilor la nivel național, în industria ospitalității lucrează 300 mii de angajați. HORECA este importantă pentru economie, fiind ombilical legată de turism, iar restaurantele, terasele, barurile reprezintă o necesitate pentru viața socială a oamenilor sau cel puțin pentru o bună parte a acestora. Va mai trece însă timp până ce oamenii se vor lăsa convinși că se pot distra și după triajul de la intrarea cu covoraș impregnat cu dezinfectanți, pentru a lua loc apoi la o masă ce tocmai a fost pulverizată cu substanțe biocide. Clienții și antreprenorii în egală măsură vor trebui să deprindă noi obiceiuri, fără de care privitul la televizor va redeveni rapid principala distracție.
Cam atât despre terasele închise de pandemie și redeschiderea marcată de confuzie și un fals entuziasm.
Marele fâs al redeschiderii teraselor
113