miercuri , 18 septembrie 2019
Home / POLITIC / MĂTRĂŞIREA FUNCŢIONARILOR PUBLICI, CA TEMĂ DE CAMPANIE

MĂTRĂŞIREA FUNCŢIONARILOR PUBLICI, CA TEMĂ DE CAMPANIE

Venit cu treabă prin Târgovişre, să strângă semnături chiar de ziua oraşului, preşedintele USR, Dan Barna, totodată candidat pentru funcţia de preşedinte al României, a reafirmat  priorităţile  aflate pe agenda celor două formaţiuni politice care îl susţin. Anume întărirea luptei anti-corupţie, pornind de la materializarea sloganului “fără penali în funcţii publice” şi aducerea oamenilor cinstiţi în politică, readucerea românilor în ţară, eliminarea privilegiilor , cu trimitere în primul rând la pensile speciale şi reforma administrativă. A spus candidatul Alianţei USR-PLUS că  “putem să îi mulţumim foarte mult eternului politician, sper eu, acum, pe final de carieră, domnul Tăriceanu, care pe creşterea economică din 2006-2007, când România avea undeva la 450.000 de funcţionari publici, a considerat că toată acea performanţă a noastră trebuie folosită, între ghilimele, pentru a împăna administraţia publică cu funcţionari. Şi a crescut atunci, între timp s-a ajuns şi la 1,8 milioane de funcţionari, fără ca serviciile sau calitatea lor să crească în vreun fel. Acum plătim iresponsabilitatea acelei perioade şi acelei guvernări”. Acesta a adăugat că “funcţionarii competenţi şi responsabili nu au nicio problemă, restul, cei angajaţi pe criterii de amante, cumnaţi, veri, nepoţi – vor fi concursuri pe bune”.

Nu spunem că Barna nu are dreptate dar aparatul administrativ, la toate nivelurile, s-a “îngrăşat” constant, indiferent de culoarea politică a guvernelor care s-au succedat. Nu sunt 1,8 milioane de funcţionari nici dacă ar fi număraţi precum steagurile lui Pristanda iar  ceva reformă a fost mimată doar pe perioada crizei, când au fost operate disponibilizări din sistemul bugetar, fără să fie afectaţi piloşii. Avem apoi companiile de stat şi puzderia de agenţii de care publicul habar nu are, dar unde se toacă bani cu nemiluita. Mai sunt “găurile negre” din economie, unde statul bagă subvenţii mascate la greu fără să se poată vorbi despre eficienţă.Responsabilitatea vizavi de această problemă revine  însă întregii clase politice iar reforma trebuie, obligatoriu, începută de la vârf. Vorbim aici şi de mafia transpartinică, de încrengătura de pile , relaţii, şmenuri. Orice restructurare afectează în primul rând bugetarii care nu au pile, indiferent de cât de competenţi ar fi aceştia. Trierea pe criterii de profesionalism  este, cel puţin la această dată, o utopie, în condiţiile în care şefii de tot felul stau pe scaune obligatoriu  cu binecuvântare de la partid.  Schimbând registrul şi trecând la  administraţia publică locală, unde primarii taie şi spânzură după bunul plac, acolo situaţia este şi mai complicată.

În concluzie, “reforma administrativă” rămâne doar o temă de campanile, o sabie cu două tăişuri, pentru că nu preşedintele ţării  are atribuţii pe această linie. Corect ar fi un acord politic pe acest subiect , precedat însă obligatoriu de reformarea partidelor politice.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *