După ceva mai mult de șase luni de mandat, Ministrul Economiei pare că a avut o revelație… Nu, n-a descoperit roata și nici nu a făcut mare brânză ca șef al unui minister de importanță majoră. Nici vorbă de așa ceva ! Groparul șef al Combinatului de Oțeluri Speciale, Claudiu Năsui, a ajuns și el la concluzia déjà știută că, în fiecare an, un român munceşte 170 de zile doar ca să îşi plătească dările la stat. Practic, jumătate din ziua de muncă a românilor este doar în slujba statului. „Deşi muncesc mult, românii rămân săraci doar ca să acopere cheltuielile cu salariile tot mai mari ale sinecurilor, pensiilor speciale, schemelor de mers la târguri sau altor robinete de bani publici instalate în ultimii 30 de ani”, a scris ministrul într-o postare pe Facebook.
„Din fiecare 100 lei câştigaţi de un român, statul ia aproape jumătate. Povara fiscală pentru un salariat român obişnuit este şi anul acesta sufocantă. 46.32% din salariu, adică aproape jumătate din veniturile noastre, se duc în taxe şi impozite. Dacă punem la socoteală restul taxelor şi accizelor plătite de români, trecem clar peste jumătate. În fiecare an, românul obişnuit munceşte 170 de zile doar ca să îşi plătească dările la stat.”
Suntem până aici de acord și am abordat destul de des acest subiect: românii, deși câștigă mai bine comparativ cu o parte dintre cetățenii altor țări europene, rămân săraci pe fondul fiscalizării excesive.
Să luăm ca exemplu un salariu mediu brut din economia reală, care oficial se apropie de 4.500 de lei (la care se adaugă 101 lei, contribuția de asigurare medicală, suportată de angajator). În total, patronul plătește 4.601 lei dar, pentru că trăim în țara cu fiscalitatea printre cele mai ridicate, salariatul primește “în mână” numai 2.632 lei. Adică statul încasează dintr-un foc 1.969 lei, sub formă de impozit pe venit, CAS și CASS.
Cum spuneam, salariatul român primește pe card 2.632 lei dar tot ce cumpără, cumpără cu TVA de 19%, care nu este decât un impozit indirect, adică la îmbrăcăminte, curent, gaze, alți 19% merg la stat din valoarea ficărui bon fiscal ori facturi. La carburanți, alcool și tutun se mai adaugă și accizele! Pe medie, fiecare salariat mai dă astfel la stat cam 500 lei pe lună. Rămân undeva la 2.130 lei/ lună, dar și de plată, tot statului sau la bugetul local, impozitele pe mașină, pe casă, asigurări obligatorii, roviniete și așa mai departe.
Tragem linie și, din 4.601 lei platiți de angajator, salariatul gârbovit de biruri se alege cu bunuri, servicii și economii de maxim 1.600 – 1.700 lei/ lună, în timp ce aproximativ 2900- 3.000 de lei merg sub o formă sau alta la stat.
Ce primește salariatul la schimb? Păi învățământ de slabă calitate pentru copii, asistență medicală de moare cu zile în spital dacă nu dă șpagă, drumuri pline de gropi, zeflemeaua funcționarilor aroganți! Iar ca bonus are parte de politicieni corupți, mulți nesimțiți de-a binelea și mincinoși, toți laolaltă puși pe căpătuială!
Revenim la declarația d-lui Năsui, care mai spune că programul actualului guvern cuprinde şi „soluţia liberală la rezolvarea sărăciei în muncă cauzată de această povară fiscală: Zero Taxe pe salariul minim, adică scutirea echivalentului salariului minim – primii 2.300 de lei – de taxe”. Nu este primul care vorbește de așa ceva, ba chiar a fost o perioadă în care nu se plătea impozit pentru salariile mici. Asta nu va rezolva însă problema ci va genera o nouă gaură în buget, care va trebui acoperită cumva. Soluția reală la reducerea fiscalității este lărgirea bazei de impozitare prin înființarea de noi afaceri generatoare de locuri de muncă. Aici este nevoie de intervenția statului și a guvernului, prin miniștri săi.
Mediul de afaceri, plătitorii de taxe și impozite așteaptă cu totul altceva! Dacă vrea domnul Năsui să se facă util, atunci să reducă la niște sume rezonabile indemnizațiile și primele sinecuriștilor de care vorbea. Pentru că este, într-adevăr, anormal, ca un muncitor să muncească jumătate de an pentru stat și același stat să plătească zeci de mii de membri în adunări generale și consilii de administrații cu sume amețitoare, de ordinal zecilor de mii de lei pe lună.
