vineri , 22 martie 2019
Home / EDITORIAL / “ORDONANŢA LĂCOMIEI” GUVERNULUI ?!

“ORDONANŢA LĂCOMIEI” GUVERNULUI ?!

Cu câteva luni în urmă, atunci când au explodat efectiv dobânzile iar leul abia mai schelălăia sub apăsarea monedei unice, semnalam că românii au început să resimtă dureros efectele amatorismului dovedit în materie de economie şi finanţe de tandemul toxic Vâlcov- Teodorovici. Primul, în calitate de consilier al primului –ministru, ca principal autor al unui program fantezist, pe care a încercat să-l cârpească din mers, “beneficiile” fiind tot mai greu de suportat de cea mai mare parte a contribuabililor. Pe măsură ce puşculiţa publică a început să se golească rapid , au înţeles până şi cei doi că nu este sustenabilă o creştere economică doar pe baza consumului. Dar, asemenea cartoforilor înrăiţi, au continuat să ignore  toate avertismentele, în special privind avansul deficitului de cont curent şi, din calcule şi interese electorale, au trecut  cu bună ştiinţă peste mai toate principiile după care se guvernează o economie sănătoasă, mergând din eroare în eroare.

Ce a ieşit, au simţit al dracului de bine milioanele de români: oamenii s-au pomenit cu câteva sute de lei în plus la rate iar inflaţia, de două ori şi jumătate peste zona euro, aproape că a anulat creşterile salariale. O culme a ingerinţei nepermise într-un sistem şi aşa extrem de sensibil, a fost însă OUG 114, privind “taxa pe lăcomie”. Nimic altceva decât un instrument rudimentar prin care statul speră ia nişte bani în plus.  Bani care vor fi luaţi în cele din urmă tot de români, care vor plăti mai mult pe carburanţi, pe abonamentele la telefon, pe alte mărfuri şi servicii.

​       Ca să fim coreţi, amatorismul celor doi are o oarecare scuză, în sensul  că exista o teorie controversată, promovată şi de către Cristian Socol, profesor și strateg economic al guvernului, care  se referă la creșterea economică bazată pe majorarea salariilor. Adică, odată cu salariul minim să fie mărite și câștigurile bugetarilor, pe cale de consecință să crească cererea, care apoi să crească economia. Numai că salariile au crescut prea abrupt la bugetari, depăşind cu mult media din economia reală iar specialiştii şi muncitorii calificaţi, care aduc plus-valoarea, au fugit de sărăcie în streinătate. N-a avansat  deloc productivitatea muncii iar sumele care s-au întors la stat, sub formă de diferenţe în plus de accize, TVA sau contribuţii la buget, au fost mult sub estimări.  Cum în ţară nu se mai produce mare lucru, deficitul comercial a urcat la cer, adică s-au consumat mai multe bunuri din import îmbogățind alte țări. Iar pentru că , din raţiuni electorale evidente,  cheltuielile bugetare cu salariile nu pot fi reduse, s-a tăiat şi se taie vârtos de la investiţii. Iar lanţul slăbiciunilor continuă: fără investiţii majore în infrastructură şi fără predictibilitate economia începe să se sufoce iar nota de plată nu întârzie.  Cam aşa s-a ajuns la Ordonanța 114, pentru că de  undeva trebuiau scoși banii… nu?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *