Săptămâna trecută a fost scandal monstru, generat de adoptarea tacită, la Camera Deputaților, a proiectului de lege privind autonomia așa-zisului ținut secuiesc. Săptămâna aceasta a început cu un alt scandal cu aceeași tentă, generat în urma aprobării tacite, de această dată la Senat, a unor amendamente la Codul Administrativ, prin care ne-am fi pricopsit cu o a doua lege oficială în stat. În consecință, conducerea Camerei Deputaților a decis să introducă, în regim de urgență, dezbaterea inițiativei legislative a UDMR pe ordinea de zi a plenului. Cum spuneam, este vorba de proiectul de lege care prevede utilizarea limbii maghiare în administrația locală dar și arborarea steagului secuiesc pe clădirile publice.
Proiectul de lege propune modificarea codului administrativ astfel încât folosirea limbii minorităţilor naţionale să fie obligatorie :“În unităţile/subdiviziunile administrativ-teritoriale, în care cetăţenii aparţinând minorităţilor naţionale au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor, autorităţile administraţiei publice locale, instituţiile publice aflate în subordinea acestora, organismele prestatoare de servicii publice şi de utilitate publică de interes local sau judeţean, precum şi prefecturile, serviciile publice deconcentrate, având obligaţia să asigure în raporturile cu aceştia, foirea limba acestora.”De menționat că același proiect prevedea posibilitatea instituirii obligativității folosirii limbilor minorităților și în situația în care ponderea acestora este sub 20% în totalul populației, precum și utilizarea altor simboluri decât cele naționale.
În fine, a fost scos de la naftalină, după 16 ani, și proiectul de lege privind statutul autonomiei personale a comunităţii maghiare din România, respins marți de senatori.
Acuma nu stă nimeni să asculte reprezentanții UDMR, care spun că militează de trei decenii pentru „păstrarea identității culturale și lingvistice a maghiarilor din România” și că asistă la „o avalanșă de acuzații și critici atât la adresa comunității maghiare, cât și la adresa UDMR”. N-a atentat nimeni la nicio identitate, dimpotrivă, etnicii maghiari au chiar mai multe drepturi comparativ cu majoritarii și de zece ori mai multe decât etnicii români din Ungaria.
În realitate, toate aceste provocări răspund, așa cum sunt de părere mulți analiști, unui calendar de acțiuni pentru anul centenarului Tratatului de la Trianon, vehement contestat de puterea de la Budapesta și nu numai, de la semnarea căruia se împlinesc 100 de ani în mai puțin de o lună.
Pentru cei care nu știu, Tratatul de la Trianon a fost semnat la data de 4 iunie 1920, între Puterile Aliate învingătoare în Primul Război Mondial și Ungaria, în calitate de stat succesor al Imperiului Austro-Ungar, stat învins în Primul Război Mondial. Tratatul a fost semnat în Palatul Marele Trianon de la Versailles de către 16 state aliate (inclusiv România), pe de o parte, și de Ungaria, de altă parte.Tratatul a fost semnat pentru a stabili frontierele noului stat Ungaria cu vecinii săi: Austria, Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor (stat devenit ulterior Iugoslavia), România și Cehoslovacia.
