Anii trecuţi pe vremea asta, ne plângeam de aglomeraţie, de înclinarea multora nu atât pentru primenirea sufletelor, în aşteptarea miracolului etern al Învierii, cât pentru îndestularea exagerată a trupului. Săptămâna Patimilor aducea, din multe unghiuri, cu o săptămână a pătimaşilor după mâncare şi băutură, cu o goană greu de justificat pentru satisfacerea unor plăceri şi pofte mărunte. Privind spre trecut, cu temeri nenumărate stârnite de duşmanul nevăzut, care continuă să-şi ia tributul în vieţi omeneşti, nu găsim un reper, nu găsim termen de comparaţie cu ce pătimim astăzi. Grija pentru ziua de mâine a căpătat cu totul şi cu totul alte forme şi dimensiuni. Nu ne mai înteresează atât de mult lucrurile mărunte, punem preţ pe viaţă, pe sănătate, pe sănătatea şi siguranţa celor dragi.
Trăim zile de cumpănă, momente apăsătoare şi e nevoie să fim conştienţi că nu vom răzbi singuri ci numai sprijinindu-ne şi respectându-ne unii pe alţii. Şi dacă apropierea Sfintelor Sărbători de Paşte întotdeauna a constituit un prilej de bucurie şi emoţie, pe cât e cu putinţă aşa trebuie să fie şi în acest weekend. Astăzi suntem trişti pentru că nu putem merge, cum am făcut-o de atâtea ori, pe Calea Luminii. Trişti că nu avem voie să mergem la Sfânta Biserică ori să plivim mormintele, să aprindem o lumânare la căpătâiul înaintaşilor trecuţi în lumea drepţilor. Dar avem credinţă şi speranţa că viaţa şi credinţa vor merge înainte.
Înţelegem regula distanțării sociale și imperativul evitării aglomerației dar este greu să acceptăm gândul că vom asculta oficierea slujbelor prin intermediul mass-media. Este o încercare pe care suntem obligaţi să o trecem şi mai ales din care suntem obligaţi să reînvăţăm toţi câte ceva. Anume să trăim mai curaţi la suflet şi la trup, în respect şi credinţă că Bunul Dumnezeu ne are în paza Sa. Paşte cu lumină în suflete şi sănătate în case.
Paşte cu sănătate
183
postarea anterioară