Pr. Vicar Ionuț Ghibanu
An de an, locuitorii orașului și ai județului nostru se bucură de sărbătoarea Sfântului Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului și Mitropolitul Țării Românești, venind în număr foarte mare (peste 20.000) la ceremoniile liturgice din zilele de 10 și 11 august.
Marea evlavie a credincioșilor este respectată și susținută, cu deosebită grijă, de autoritățile locale și județene, precum și de forțele de ordine, care, de fiecare dată, depun eforturi substanțiale pentru ca celebrările să se desfășoare în cele mai bune condiții. Și este firesc așa, având în vedere rolul extraordinar al Bisericii strămoșești în cadrul istoriei noastre naționale, dar mai ales faptul că majoritatea cetățenilor sunt credincioși ortodocși, iar autoritățile țin să fie la înălțimea acestor considerente. Iar, aceasta se poate vedea cu ușurință cu prilejul fiecărei sărbători a Sf. Ier. Nifon!
Această atitudine lăudabilă și normală, de altfel, nu este de curând! În mod cert, nu doar din anul 2009, de când, la inițiativa Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Nifon, sfintele moaște ale Sf. Ier. Nifon au fost aduse de la Mânăstirea Dionisiu, din Sfântul Munte Athos și așezate pentru totdeauna în Catedrala din Târgoviște.
Nu credeți? Ei bine! Documente păstrate în Arhiva Primăriei Municipiului Târgoviște, ce acum se află în studiu în cadrul Serviciului Județean Dâmbovița al Arhivelor Naționale, ne arată cu claritate cum autoritățile locale au pregătit o procesiune cu moaștele Sf. Ier. Nifon și ale Sf. Mucenițe Filoteia, care stăteau atunci la Curtea de Argeș și adesea erau aduse în procesiune la biserici din oraș, cu prilejul unor importante sărbători religioase, în ziua de 25 mai 1886 (conform documetelor anexate).
Prin dispoziția Primăriei Târgoviștei, care s-a implicat și atunci exemplar în susținerea acelui eveniment religios, s-a hotărât menținerea unei atmosfere solemne în oraș, iar pe timpul desfășurării ceremoniilor religioase, toate prăvăliile să fie închise. Aceasta, pentru ca liniștea și sobrietatea cuvenite să fie menținute în semn de respect al credinței majorității locuitorilor urbei.
Erau, de asemenea, interzise petrecerile cu muzică, iar de respectarea acestor dispoziții, conform articolului 86 din Legea Comunală, atunci în vigoare, se îngrijeau agenții poliției administrative și comunale. Reguli pe care probabil unii le-ar considera astăzi foarte dure, dar care atunci nu erau contestate de nimeni, fiind considerate absolut normale.
Desigur, în zilele noastre, numai câteva mici perturbări de trafic, nicidecum astfel de prevederi, chiar dacă și aceste minime și necesare restricții sunt criticate de unii, probabil din aceia care nu sunt credincioși sau creștin ortodocși! Chiar mă gândesc, oare ce s-ar fi întâmplat dacă astăzi Primăria ar fi dat astfel de hotărâri, ca atunci, adică tot într-o perioadă fastă de democrație și europenitate!
Evlavia credincioșilor de atunci era la fel de mare, unii chiar mergând din ajun la Curtea de Argeș pentru a însoți procesiunea cu sfintele moaște, care, la sosire, erau așteptate de oficialități locale, militari și locuitori ai orașului și ai localităților învecinate și nu numai.
Prin urmare, indiferent de epocă, credința și evlavia credincioșilor sunt mereu în atenția autorităților ca reprezentând priorități necesare, ce reflectă manifestarea spirituală a majorităților credincioșilor, deopotrivă și cetățeni!
Să mai zică așadar cineva ceva contra măsurilor pe care le iau autoritățile la solicitarea Bisericii!