România are rezerve de petrol în exces de un miliard de barili, a declarat Spencer Coca, country manager Mazarine Energy, o companie din portofoliul gigantului american Carlyle, care a cumpărat de la Petrom mai multe câmpuri cu producţie marginală. Practic şi în egală măsură pragmatic, aşa cum sunt mai toţi antreprenorii de dincolo de ocean, mister Coca a şi făcut un calcul sumar, din care rezultă că, numai pe urma acestor zăcăminte de petrol, România “stă” pe 50 de miliarde de dolari. Sigur, este nevoie de investiţii şi nu dă nimeni buzna, nicio corporaţie nu este disperată să bage bani într-o ţară ai cărei guvernanţi acuză “multinaţionalele” de toate relele şi modifică legislaţia în materie fiscală mai des decât îşi schimbă unii izmenele. Afaceriştii vin după profit şi numai nişte politicieni mărginiţi, populişti şi care au ceva de ascuns satanizează mediul de afaceri, aruncând pe piaţă gogoşi care mai prind doar la electoratul cu nivel de pregătire şi înţelegere submediocru.
Cum spuneam, complementar prostiei şi corupţiei, marea barieră care ţine la distanţă investitorii a ajuns inconsecvenţa autorităţilor de la Bucureşti, care a şters orice urmă de predictibilitate. Şi ajunşi aici, merită amintite câteva episoade din trecutul nu prea îndepărtat. Cronologic, vorbim despre exploatarea zăcămintelor de aur de la Roşia Montana şi de scandalurile uriaşe pe care le-a generat acest subiect. Au curs râuri de cerneală şi cheltuite zeci de milioane de euro, fără să fi fost extras vreun grăunte de metal preţios, ba România riscă sancţiuni uriaşe din partea tribunalelor comerciale internaţionale. În termeni seci, Romania pierde bani grei pentru că resursa nu este exploatată, zona e condamnată la sărăcie iar “prietenii”, între care ungurii şi ruşii, îşi freacă mâinile de bucurie. Au urmat prospecţiunile pentru exploatarea gazelor de şist. Iarăşi s-a lăsat cu scandal, ba chiar cu bătaia administrată unor bieţi localnici care nici până în ziua de azi nu s-au lămurit de ce le-au rupt jandarmii spinările… Consecinţa? Investitorii şi-au făcut bagajul şi, în loc de profit, ne-au lăsat cu gândul “reconfortant” că suntem şi plini gaze, cât să nu mai depindem pe veci de importurile extreme de scumpe la ruşi. Cum ai noştri guvernanţi n-au fost în stare să îşi respecte angajamentele faţă de companii, am rămas tot cu iluzia unor imense bogăţii. Adică exploatează gaze de şist americanii, finlandezii şi chiar norvegienii, care sunt de-a dreptul maniaci când vine vorba de protejarea mediului. Noi am fost însă mai cu moţi, ajutaţi copios şi de “protestatarii” şi formatorii de opinie plătiţi de Moscova.
Şi dacă la atâta aur, zăcămintele de gaze şi petrolul de care vorbea dl.Spencer adunăm valoarea colosală a rezervelor de sare, cupru şi alte minereuri scumpe, plus potenţialul agricol şi turistic enorm, ne-am putea considera, cum au făcut-o şi alţii, printre cei mai bogaţi oameni din lume. Numai că- afirmaţia este numai în aparenţă exagerată- din tot mai multe puncte de vedere, România începe să semene cu Venezuela. Şi ştim bine în ce hal au ajuns să trăiască oamenii de acolo, şi ei consideraţi odată bogaţii planetei, plutind pe un ocean de petrol dar forţaţi să treacă graniţa la vecini pentru medicamente ori ca să nu moară de foame.