POLITICA LA 180 DE GRADE: DE LA “A DA” SE VA AJUNGE LA “A TĂIA”

Odată intraţi în 2020, politicienii începuseră să se comporte de parcă ar fi consumat substanţe halucinogene : între două reprize de circ şi scandal prin parlamentul infestat de viruşii populismului, mulţi ajunseseră să promită ziua (sub forma unor proiecte de lege) ce visaseră noaptea, adică ce considerau ei că le-ar putea aduce notorietate şi voturi. Toată suflarea care trăieşte (şi încă foarte, foarte bine)  din datul din gură se învârtea precum câinele în jurul cozii, pe marginea câtorva teme tratate la modul odios de populist: creşterea punctului de pensie cu 40%, creşterea salariilor, acordarea a tot soiul de avantaje şi indemnizaţii, inclusiv bunicilor care îşi cresc nepoţii ori copiilor care au grijă de părinţi. Pe scurt, politicienii instauraseră déjà o stare de anormalitate şi toţi întindeau cât puteau de nişte resurse care, din nenorocire prea repede şi în circumstanţe dramatice, s-au dovedit a fi extreme de limitate.
Nenorocirea numită COVID-19, pe cale să lovească foarte crunt România, laolaltă cu multe alte tări din Europa şi întreaga lume, a determinat şi o schimbare de “paradigmă” în cazul oportuniştilor de care vorbeam, aceiaşi care au făcut carieră lipind afişe electorale şi împărţind pungi cu făină, zahăr şi ulei în trecutele campanii electorale. Conştienţi că nu mai au de unde “să dea”, de parcă ar fi dat din buzunarul lor nenorociţii, s-au reorientat şi merg pe latura scutirilor şi amânărilor de tot felul: scutiri de la plata unor chirii, amânarea  plăţii ratelor la credite, în timp ce clasicele pomeni electorale capătă forma kit-urilor de igienă sau conţinând alimente de strict necesitate. Sigur, nu este rău, dimpotrivă, trebuie ajutaţi oamenii care rămân fără loc de muncă şi firmele la fel. Este însă obligatoriu să fie o dimensionare corectă a ajutoarelor , calculată de experţi, nu de politicieni veroşi.
Iar dacă se va dori cu adevărat  o resetare la nivelul întregii societăţi, acum este momentul iar cineva chiar a propus câteva măsuri de bun simţ: diminuarea „obligatorie” a veniturilor politicienilor cu 30% până la trecerea crizei şi impozitarea pensiilor speciale. Şi pentru că tot vorbim despre solidaritate socială, complementar diminuării cu 30% a salariilor şi indemnizaţiilor miniştrilor, parlamentarilor, primarilor, preşedinţilor de consilii judeţene, consilierilor locali şi judeţeni, ceea ce ar însemna  o economie la buget de aproximativ 50 de milioane de euro lunar, sunt obligatorii şi eliminarea cumulului de pensie şi salariu de la stat, eliminarea indemnizaţiilor membrilor AGA ori în consiliile de administraţie, precum şi impozitarea consistentă a salariilor de la stat, peste un anumit plafon, stabilit de specialişti. Pentru că este anormal ca un director sinecurist sau preşedinte de agenţie de stat să încaseze mii de euro pe lună iar un salariat de la o firmă intrată în colaps să supravieţuiască cu cel mult 2400 lei.