Populismul dăunează grav (sănătăţii)economiei

După un ciclu electoral întins pe aproape doi ani şi asezonat cu măsuri economice şi sociale cu caracter pronunţat populist, România a ajuns un exemplu negativ, un soi de moşie la cheremul aventurierilor politici pe post de vătafi.  Care sunt efectele directe ale guvernării din interes, de azi pe mâine, pe care începem să le simţim tot mai apăsătoare, la aproape un an de la “destructurarea” grupului infracţional Dragnea –Vâlcov ? În primul rând deficitul balanţei comerciale, care a crescut cu 13% într-un singur an, ajungând la 17,2 miliarde de euro. Nu era suficient că , prin creşterea consumului le creştem altora economiile dar ne-am pricopsit şi cu inflaţie şi slăbirea monedei naţionale.
Am ajuns astfel codaşi până şi  în partea cea mai săracă  a Europei. Bulgaria are surplus bugetar iar faptul că este pe calea cea bună a condus şi la beneficii de natură politică, vorbind aici de ridicarea MCV, cu toate avantajele de imagine şi stabilitate ce decurg de aici. Cum evoluează lucrurile, intră în zona euro cu mult înaintea României.  Îşi permite, pentru că  are excedent bugetar, nu deficit mai mare de 3%. Polonia și-a construit bugetul pe anul acesta pe un model  aproape echilibrat. Ungaria are un deficit de  2-3% (dar sub limita de 3%) dar are excedent în balanța comercială. Şi  Bulgaria are surplus în balanța comercială, adică produce şi exportă mai mult decât cumpără din afară. În România în schimb este jale mare: avem cele mai mari deficite și sunt  în creștere, iar politicienii se pregătesc să pună bomboanele (pentru că urmează mai multe pomeni) pe coliva economiei. Pentru ei nu contează că guvernul va trebui să  împrumute tot mai mulţi bani, la dobânzi împovărătoare. Datoriile le vor plăti fraierii rămaşi să muncească în ţară, cocoşaţi de taxe şi impozite, pentru a putea fi ţinută în picioare şandramaua.
Nu are nimeni curajul şi luciditate suficientă să spună , în an electoral, că numai finanţarea proiectelor publice de infrastructură poate aduce investitori şi ajută la creşterea economiei. Ori că numai  această  dezvoltare, cuantificată în creşterea PIB-ului, poate fi urmată, firesc, de creşterea veniturilor populaţiei, fie acestea salarii sau pensii. Este preferat populismul aducător de voturi şi falsă prosperitate, cu riscul major dar neasumat de nimeni, de a duce iar ţara pe marginea prăpastiei.