În disperarea de anul trecut, când toată lumea vorbea despre „gaura” de zeci de miliarde de lei din bugetul de stat, șmecherii de la Guvern s-au gândit că pot împușca doi iepuri dintr-un foc. Adică să aburească încă o dată oamenii și să dea și o lovitură de imagine. Așa că au venit la repezeală cu mai multe inițiative legislative, după cum s-a văzut ulterior, concretizate aproape exclusiv într-o mare perdea de fum și de un populism uluitor. Prin urmare n-au redus nici cheltuielile publice, dimpotrivă, cum n-au crescut nici veniturile!
Și cel mai bun exemplu ar putea fi introducerea (prin Legea296/2023) așa numitului impozit pe lux, un soi de haiducie prin care ar fi trebuit taxate suplimentar casele și automobilele scumpe. Adică să priceapă tot poporul amărât că statul va lua în plus de la bogați, să-i fericească pe săraci! Mai departe, ANAF a pregătit un proiect pentru introducerea unui nou formular (216) iar persoanele care dețin astfel de bunuri ar trebui să le declare iar apoi să plătească, până pe 30 aprilie. Acest termen este pentru imobilele rezidențiale de lux, în cazul mașinilor fiind 31 decembrie.
Și de aici înainte intervin, dacă putem spune așa, lacunele din legea proastă, incompletă și care pare special făcută să lase loc de interpretări.
Astfel, o problemă a legii este legată de faptul că nu este clar dacă persoanele care dețin o cotă dintr-o proprietate care depășește plafonul trebuie să declare sau nu. Specialiștii spun că legea este interpretabilă iar în varianta de proiect a ordinului privind formularul 216, o singură persoană poate declara, fără a se face referire la posibilitatea de a deține numai o cotă parte. Pot exista situații în care, pentru aceeași clădire, pot completa ambele persoane acea declarație și să plătească impozitul de două ori.
Vorbim apoi despre plafoanele pentru aplicarea „impozitului pe lux”, care sunt de 2,5 milioane de lei în cazul clădirilor rezidențiale (500000 de euro), respectiv 375000 lei pentru automobile (75000 de euro)! Adică în opinia legiuitorului, un viloi, o casă de vacanță de 499000 de euro nu este un lux în România, cum nu este nici SUV-ul de 74000 de euro, pe care nu și-l permite nici măcar un occidental din clasa de mijloc!
Plus alte și alte neclarități, totul culminând cu numărul redus de persoane care s-ar încadra la plată, dar la niște sume așa de mici (pentru că se plătește exclusiv pentru ce depășește plafonul) că ar fi un consum prea mare de resurse. Adică statul aproape că ar cheltui mai mult decât ar încasa!