Premierul Nicolae Ciucă a anunțat personal că toate instituțiile publice naționale și locale au o nouă obligație începând de la sfârșitul lunii februarie.
Concret, printr-o decizie a Guvernului, toate instituţiile publice naţionale şi locale trebuie să includă pe site-urile proprii linkuri către Platforma Naţională de Pregătire pentru Situaţii de Urgenţă, ca sursă credibilă de informare pentru comunităţi.
„Pentru a spori rezilienţa la viitoarele provocări, consider că îmbunătăţirea comunicării în situaţii de criză trebuie să reprezinte o prioritate pentru noi toţi. Răspândirea informaţiilor false, cu sau fără intenţie, nu este un fenomen nou, dar ştirile false sau manipulatoare nu au fost niciodată mai răspândite ca astăzi, iar evoluţia rapidă a platformelor online şi a reţelelor sociale face ca pericolul dezinformării să fie şi mai accentuat”-a argumentat primul ministru.
Perfect de acord cu dl. Nicolae Ciucă, dar șeful guvernului putea și chiar ar fi fost de dorit să meargă un pic mai departe pe subiectul „informării credibile”. Pentru asta n-ar fi nevoie decât de o decizie oarecum similară, dar prin care să oblige aceleași instituții publice să comunice mai eficient și să răspundă cu celeritate solicitărilor primite din partea presei.
Nu de alta dar România trece printr-o situație de criză și cum singur a spus ”noţiunea de risc din ultimii ani s-a schimbat treptat, de la de la un fenomen local la unul regional şi global”.
Iar românii au dreptul să fie informați corect și direct de la sursă. Ca să parafrazăm un fost prim-ministru, toată lumea stă cu transparența-n gură dar sunt semne tot mai evidente, în sensul că politicienii aflați la putere au din ce în ce mai multe de ascuns. Sunt tolerate inexplicabil fel și fel de ordine și reglementări interne, prin care șefilor de deconcentrate li se interzice să comunice cu presa la modul direct și transparent. Nu se mai organizează conferințe de presă și e la modă să fie transmise doar comunicate „de bine”, ceea ce multora le vine ca o mănușă. Această „muțenie” convine atât acelora care mai calcă pe bec dar și acelor șefi de instituții publice care nu au făcut nimic în viața lor. Este însă o situație anormală într-o democrație, pentru că presa- a patra putere în stat, cum i se mai spune (încă), nu își poate îndeplini menirea. Din simplul motiv că nu este nici vector de imagine nici multiplicatorul unor informații fade, transmise de cele mai multe ori în clasicul limbaj de lemn, prin care limitații cu funcții se laudă că fac ceea ce sunt obligați prin fișa postului și plătiți să facă!