Sunt câteva săptămâni de când guvernul promite că va adopta deciziile necesare pentru atenuarea efectelor valurilor succesive de scumpiri. Nici vorbă însă de ceva concret, sustenabil, afară de scenariile deja bine-cunoscute. Se mai dă câte un vaucher pe ici, pe colo, ceva mărunțiș pentru familiile sărace, în rest, Dumnezeu cu mila.
Absolut aberant, pe 1 aprilie, ne-au mai tras o păcăleală să ne usture: s-au scumpit tarifele de transport și distribuție pentru gazele naturale și energia electrică. Și dacă au intrat în vigoare prețurile plafonate pentru un an, să nu uităm că sunt mai mari și valabile pentru limite de consum nerezonabile. Se înțelege, majorarea tarifelor de transport se va reflecta în mod direct în facturi, plus că urmează un nou val de scumpiri la toate produsele, alimentare sau nealimentare.
Ce vești ne mai vin dinspre guvernul instalat confortabil la Palatul Victoria? Păi niciuna care să ne fericească. Mai toate statele europene au ales să reducă accizele la carburanţi pentru a micşora preţul la pompă, ori au preferat să plafoneze prețurile la combustibil, dar la noi se trage de timp, deși românii sărăcesc cu fiecare zi.
Nu mai contează că ministrul Finanțelor, Adrian Câciu, a anunțat încă din ultima săptămână din februarie că a propus o scădere „temporară” cu 50% a accizei la combustibil, măsura ce ar reduce instant prețul la pompă cu peste 1 leu.
A trecut și martie , plus jumătate din aprilie și nu s-a redus nimic, deși, cum spuneam15 state europene au decis reducerea temporară a accizelor la carburanţi iar altele au plafonat prețurile la pompă, la valori în jurul a 1,5-1,6 euro/litru. Și vorbim aici de țări bogate, precum Suedia, Franța, Germania, Belgia, Olanda și altele asemenea, unde salariul minim depășește 1500 de euro/lună.
De ce se mocăie atunci Guvernul Ciucă? Foarte simplu: cu un cinism greu de catalogat, menține nivelul actual al accizelor pentru a avea venituri mai mari la buget! Din care venituri să arunce câteva firimituri la sărmani, plătite practic tot de contribuabilii onești. Adică rămâne valabil principiul „arde-l pe mârlan”, că nu era suficient cât am avut de suferit în ultimii doi ani, când s-au împuținat considerabil familiile în care banii ajung și pentru facturi și pentru mâncare și pentru combustibil! Se vor da în schimb „clasicele” ajutoare, rebotezate, cât să nu facă unii foamea ori să rămână captivi ăi de se încolonează la ordin…