Când și când, unii „aleși” țin cu tot dinadinsul să ne convingă că au ajuns în Parlament dintr-o eroare, culpa fiind cam jumătate la cei care i-au propus, jumătate la cei mult mai numeroși care n-au chibzuit suficient atunci când au pus ștampila pe buletinele de vot. Cum se manifestă acești indivizi, unii dintre ei adevărate ciudățenii în materie de gândire și comportament? Păi în special lenevind ori, mai rău, imaginând și promovând proiecte legislative care frizează ridicolul. Fără pretenția de a-i aminti pe toți ciudații Parlamentului, enumerăm câteva dintre personajele care au dat „culoare” Senatului și Camerei Deputaților.
Începem cu excentricul Remus Cernea, ales independent în 2012, care a propus doi ani mai târziu un proiect de lege prin care delfinii să fie recunoscuți drept persoane non-umane, iar deținerea lor în captivitate să fie interzisă. Un deputat UNPR cu două mandate (și cu pensie specială), Constantin Mazilu, a venit și el cu tot felul de propuneri, care mai de care mai bizare. A imaginat o lungă listă de zile pe care le voia de sărbătoare și a venit cu propunerea să renunţăm definitiv la ora de iarnă „ca să ne bucurăm cât mai mult de razele soarelui şi să nu ţinem prea mult becurile aprinse”. Tot el a propus, printr-un alt proiect o „Zi Națională de Rugăciune”, care să fie zi de sărbătoare oficială și zi nelucrătoare.
Mai aproape de prezent, liberalul Cristian Buican, deputat, a venit cu o inițiativă bizară, prin care solicită instituirea Zilei naționale a demnității, celebrată pe 10 august, adică ziua în care a avut loc în 2018 și mitingul Diasporei, înăbușit de intervenția jandarmilor.
Și Ninel Peia, deputat ales pe listele PSD, a propus un proiect de lege care prevedea acordarea unor indemnizaţii pentru femeile care au trei sau mai mulţi copii, acestea fiind cuprinse între 30 şi 50 % din salariul mediu net pe economie iar un alt proiect urmărea pedepse cu închisoare de până la doi ani, pentru profesorii care predau noțiuni de educație sexuală. În urmă cu numai câteva luni a fost stabilită, prin lege, floarea națională a României iar Alianța pentru Unirea Românilor a depus, chiar în actuala sesiune parlamentară, un proiect de lege privind interzicerea utilizării insectelor în producția de hrană pentru populația umană. Nu este nici primul și cu siguranță nu va rămâne ultimul partid parlamentat care vine cu asemenea propuneri aiuristice, izvorâte din populism și ignoranță. Parcă nu era de ajuns că AUR a mai avut în toamnă un proiect aiuristic, anume Legea suveranității, prin care inițiatorii doreau să pedepsească „accesarea sau manipularea activității neuronale” precum și „orice intervenție asupra conexiunilor neuronale sau intruziune la nivelul creierului, într-un mod invaziv sau neinvaziv, în lipsa consimțământului scris”.
George Simion și ai săi vin astfel cu activități complementare circului cotidian, amestecând deliberat informații scoase din context cu interpretări tembele și elemente ale retoricii naționaliste. Speculează informarea precară și lipsa de cunoștințe a unor categorii sociale, în disperarea de a fi percepuți drept salvatorii neamului. Tot acest balamuc vine după ce Comisia Europeană a aprobat introducerea pe piața comunitară, ca ingredient pentru consum alimentar în UE, a viermelui de făină, lăcustei migratoare și greierelui. Adică CE a aprobat, nu a obligat pe nimeni! Cu precizarea absolut necesară că, în prezent, aproximativ 2000 de specii de insecte fac parte din meniul zilnic a aproximativ două miliarde de persoane din întreaga lume.
Acum să nu creadă careva că îndemnăm oamenii să mănânce greieri, lăcuste ori gândaci de Colorado! Departe de noi asemenea intenție. Fiecare este liber să procedeze cum crede de cuviință și este, într-adevăr, nevoie de niște reglementări! Adică un sfert din populația planetei se hrănește, între altele, și cu insecte iar Simion și Compania vor musai să le interzică! Păi la fel de bine ar putea cere interzicerea caviarului, fructelor de mare ori a batracienilor, că doar nici strămoșii noștri n-au mâncat așa ceva!
Am citit cu atenție motivația proiectului dar n-am priceput care este logica după care AUR consideră „absolut necesară și de extremă urgență reglementarea interzicerii consumului insectelor și viermilor, atât ca alimente de sine stătătoare, cât și ca ingrediente”. De ce îi doare pe ei capul dacă un segment anume de consumatori adoră lăcustele prăjite, spre exemplu. Or fi oare mai împuțite decât ustensilele unui cioban certat cu apa și săpunul?