Acasă CELE MAI CITITE - SĂPTĂMÂNAL Războaie fără învingători

Războaie fără învingători

de adrian

      De două luni suntem martorii unui război de o duritate extremă, cum nu s-a mai pomenit de la mijlocul secolului trecut în Europa. Zilnic ne sunt prezentate crime odioase și amănunte înfiorătoare legate de drama trăită de milioane și milioane de oameni. Toate apelurile la rațiune, venite pe toate palierele vieții sociale și politice la nivel internațional, s-au lovit de opacitatea și atitudinea câinoasă, profund ostilă lumii civilizate a liderilor ruși, în frunte cu călăul șef Putin. Un individ care a ajuns să fie detestat pe mai toate meridianele lumii îngrozite de răul și suferința pe care le-a provocat unui popor „vinovat” doar că a vrut să trăiască liber.
Cu războiul la graniță și perspective neclare generate de criza energiei, care a lovit mai rău decât s-a anticipat, am ajuns să avem și în țară un război, ce-i drept incomparabil mai puțin destructiv, cu prețurile care cresc fără să țină seama de posibilitățile financiare de cele mai multe ori limitate.

       Fie și numai din acest motiv, ar fi fost de așteptat mai multă ponderație, un plus de cumpătare cel puțin în Săptămâna Patimilor. N-a fost să fie și chiar din prima zi a ne-am reamintit că prea mulți dintre noi au rămas slugile mațului. Aglomerația din oraş a atins cote greu de imaginat şi este tot mai pregnantă senzaţia că nu mai avem loc unii de alţii.
       Mii și mii de oameni se agită mai ceva ca-n “vremurile bune” iar străzile şi bulevardele pe care curg râuri de mașini spre zonele comerciale au devenit, dintr-o dată, prea strâmte, oamenii se bulucesc aiurea şi nervii sunt întinşi la maxim. Cam la fel stă treaba cu cozile, din ce în ce mai lungi, de la casele de marcat şi la raioanele cu carne și produse din carne, care amintesc (ce crudă ironie) de sărăcia cu care erau întâmpinate sărbătorile, cu trei decenii în urmă, când nu se găseau de niciunele. Și nu că astăzi ar fi cine știe ce bogăție, că ar curge peste tot lapte și miere, că ar fi măcar un dram de echitate. Avem din păcate expresia unui soi de lăcomie și lipsă de sațietate greu de explicat. Nevoile fade ale trupului biruie în cazul multora spiritul iar acest rău se simte până şi în aerul îmbâxit pe care-l respirăm.
       Probabil educația , nu multă peste pragul minimal, amestecată cu un soi de teamă pentru ziua de mâine, plus transformarea sărbătorilor primordial în prilej de chiolhan, au ca rezultantă această goană prin magazine, dublată de un soi de veselie forțată , anormală. De la an la an sunt tot mai numeroși cei care se pregătesc parcă pentru sfârșitul lumii, nu să întâmpine așa cum se cuvine Miracolul Învierii Mântuitorului. Și din acest motiv trebuie să ne rugăm, în primul rând de sănătate, dar și de însănătoșirea morală, să redevenim mai buni și mai curați sufletește într-o societate normală.

You may also like

Lasă un Comentariu