După trei luni și jumătate de război crâncen, aproape de granițele României, privitor la apărarea teritoriului național în fața unei posibile agresiuni n-am auzit altceva decât mesaje stereotipe. Că vorbim despre președintele Iohannis, premierul Nicolae Ciucă- militar de profesie, ori ministrul Apărării, comunicările pe acest subiect au făcut, invariabil, referire la protecția „garantată” de care România se bucură în calitate de țară NATO. Sigur, este reconfortant să știm că suntem apărați de cei mai buni, mai bine instruiți și dotați soldați din lume. Dormim mai liniștiți de când au fost sporite contigentele american și francez de la Baza Kogălniceanu dar am așteptat totuși și altceva.
Am tot sperat să iasă conducătorii, responsabilii de soarta țării, să ne vorbească despre determinarea ostașilor și pregătirile Armatei Române profesioniste, pe care o întreținem și o plătim din puținul pe care îl avem. Să ne spună careva din batalioanele de generali și colonei că România este capabilă să își apere granițele! Nu s-a întâmplat însă așa ceva, spre rușinea lor, a celor care lasă impresia că nu fac altceva decât să verifice dacă le-a intrat solda pe card! Trist este nu numai că Armata, prin șefii săi, nu comunică deloc în aceste zile, lăsând cale liberă unei liote de pseudo-specialiști în domeniul militar! Avem chiar vești proaste, legate de programele de înzestrare, care, în buna tradiție mioritică, se împotmolesc de nici dracu’ nu le mai scoate la liman!
Un exemplu concret, la 110 zile de la invazia Ucrainei, când experții militari și-au recalibrat strategiile și odată ce războiul a evidențiat importanța dronelor în cazul conflictelor moderne, România nu reușește să demareze un program coerent prin care să producă și să cumpere această tehnologie modernă. Și asta după ce MApN a obținut, încă din 2020, aprobarea în Parlament pentru achiziția a șapte sisteme tactic-operative de drone UAS clasa II, plus un pachet de suport logistic inițial. Contract estimat la 277 de milioane dolari, dar împins într-o fundătură.
Singura licitație demarată, cu un singur ofertant, care propunea și producția în țară a aeronavelor fără pilot, a fost anulată zilele trecute de MApN pe motiv că unele specificații ar fi fost neconforme cu cerințele caietului de sarcini. Ceva de domeniul incredibilului: cu războiul la ușă și cu finanțarea aprobată de doi ani, Ministerul Apărării anulează o procedură de achiziții care într-o țară normală, cu decidenți responsabili și comandanți bine pregătiți ar fi trebuit deja să producă efecte! De cealaltă parte, producătorul dronei spune că oferta avea o configurație superioară cerințelor licitației și putem anticipa ușor scandalul care va fi tranșat probabil după ani de zile în instanță. Ori Armata Română avea nevoie „ieri” de acele sisteme pentru întărirea capacității de apărare.
„În acest moment, sunt în analiză modalitățile concrete de reluare a procedurii de achiziție”- a transmis ministerul condus de Vasile Dîncu, dar asta nu încălzește pe nimeni.
Doi ani și 110 zile de război n-a fost timp suficient să iasă din letargie sutele generali si colonei, mulți avansați la apelul bocancilor, experți doar în plimbatul hârțoagelor. Ar fi cazul să dea socoteală pentru lipsa de profesionalism, având ca circumstanță pericolul latent de la granițele țării, agravat de situația dramatică din Ucraina vecină, invadată și distrusă cu cinism de hoardele ruse.