De la criza economică devastatoare din anii 2010-2011, când disperarea a împins guvernanții de atunci să majoreze cota TVA la 24% și să taie din salariile bugetarilor, liderii politici ai României tot vorbesc despre necesitatea unor reforme structurale profunde. Și soluții sunt, au fost chiar și câteva conjuncturi favorabile dar, ce să vezi? Nimeni nu este dispus să-și asume costurile politice! Pentru că o reformă reală, de anvergură, presupune, în mod automat, tăierea unor privilegii, tăierea luxului pe bani publici, eliminarea sinecurilor, adică deranjarea unor mușuroaie în care s-au cuibărit sute de mii de profitori. Oameni cu influență, în calitate de rude sau prin apartenența la anumite grupări, inclusiv politice.
Partea proastă este că România a ajuns aproape într-o fundătură și nu își mai permite luxul să aștepte prea mult timp benefica schimbare. Menținând pensiile speciale, cumulul de pensii cu salarii de la stat, uriașele indemnizații pentru membrii consiliilor de administrație ori pentru conducătorii numiți politic ai agențiilor guvernamentale, liderii coaliției arată că nu dau doi bani pe interesul național, fiind dispuși să renunțe la miliardele de euro care ar fi trebuit să fie deja decontate prin PNRR.
Absolut incredibil, pentru a nu face reformele, adică prin neîndeplinirea condiționalităților din același PNRR, liderii de la București aduc în discuție tocmai ceea ce au blamat până cu câțiva ani în urmă, adică încheierea unui acord cu FMI. De ce? Pentru că nu mai au bani și nici nu mai pot accesa împrumuturi cu dobânzi astronomice! Bugetul a fost întocmit pornind de la estimări supra-realiste iar colectarea veniturilor a rămas la un nivel cu mult sub acela din celelalte țări ale UE.
Prin urmare, avertizează însuși șeful Consiliului Fiscal, Daniel Dăianu, dacă nu va exista îndrăzneala de a face ceva decisiv, va trebui să se recurgă la soluții extreme, de tip creștere de TVA, cum a fost în 2010-2011, care îi va lovi pe cei mai nevoiași. Cota unică nu există în România acum, ci este un sistem regresiv. Reducerea cheltuielilor nu poate rezolva problema deficitului bugetar în mod structural, cum își imaginează unii ca soluție magică, explică Daniel Dăianu.
Dăianu, care nu poate fi bănuit că ar fi fan USR, mai spune că rapoartele FMI și ale Băncii Mondiale subliniază nevoia de reformă a sistemului salarial, a sistemului de pensii, a legislației pieței muncii, care să încurajeze munca la suprafață și că ar trebui să fie publice. Acolo se spun hibele regimului fiscal de la noi: cu multe exceptări, loopholes, distorsiuni, un sistem profund inechitabil. Lidrii politici în schimb, au o cu totul altă agendă. Anul viitor sunt patru rânduri de alegeri și nimeni nu este dispus să plece de la masa cu bunătăți!