luni , 14 octombrie 2019
Home / INFO NAȚIONAL / ROBI PE MOŞIA STATULUI

ROBI PE MOŞIA STATULUI

Românii au muncit anul trecut, în medie, 169 de zile calendaristice doar pentru Stat. Adică pentru a-şi plăti taxele şi impozitele, plus contribuţiile exagerat de mari la bugetele de asigurări sociale şi asigurări de sănătate. La toate astea se adaugă taxele şi impozitele locale, nici acestea de neglijat. Practic, în România a mai rămas de pus doar taxa pe aerul respirat, că în rest le avem pe toate. Cei mai relaxați din acest punct de vedere stau ciprioții, maltezii și irlandezii, aceștia având și cele mai mici taxe și impozite din UE, care ”scapă” de plata taxelor datorate după circa 90 de zile calendaristice de muncă.

Comparativ cu anul trecut România a stagnat în acest clasament, în vreme ce alte state au redus taxarea și astfel și numărul zilelor necesare unui salariat pentru a-și plăti taxele și impozitele. În urmă cu doi ani, salariații români munceau 174 de zile din cele 365 pentru a putea achita impozitele. România a coborât o poziție ca urmare a avansului Olandei, unde politicile fiscale au redus cu 3 zile lucrătoare perioada necesară pentru ca fiecare salariat să își plătească taxele și impozitele.

Înaintea Romaniei se află până și Bulgaria iar state precum  Franța, Danemarca, Finlanda, Polonia şi  Luxemburg au devansat serios aşa – numita zi a libertăţii fiscale. Acceptând totuşi că trăim într.una dintre ţările cu cel mai mare nivel de impozitare a forţei de muncă din Europa, se pune întrebarea, firească de altfel, ce anume primim în schimb de la stat ? Păi în primul rând corupţie şi birocraţie. Vorbim apoi de servicii medicale şi sociale foarte proaste, despre învăţământul public de slabă calitate şi care numai gratuit nu mai este, de problemele majore din instituţiile plătite să asigure un climat decent, de ordine şi siguranţă publică. Asta ca să nu mai vorbim despre infrastructura subdezvoltată , indiferent că vorbim de transporturi, şcoală, de sănătate publică, de utilităţi publice şi aşa mai departe.

Trăgând linie şi adunând, rezultatul este evident: plătim extrem de mult pentru mai nimic iar legislaţia în materie fiscală a rămas croită pe jecmănirea celor mici. Rechinii cei mari, cu datorii de milioane la stat, au la dispoziţie fel de fel de portiţe, beneficiază de amnistii iar  alţii îşi maschează grosolan profiturile fără să-i întrebe nimeni de sănătate. Dar, dacă un amărât uită şi nu declară venitul dintr-o chirie, riscă poprire pe casă… Haita de inspectori, comisari şi ce ori mai fi, tabără pe bietul om şi-l lasă şi mai sărac, exemplu numai bun, să se înveţe şi alţii minte, că statul o fi el prost administrator dar rămâne neîntrecut atunci când e vorba să ia şapte piei de pe spinarea celor cinstiţi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *