A fost poate pentru prima dată de 35 de ani încoace, de când n-am mai văzut ori auzit de nostalgici după anii dictaturii comuniste, care să fi mers cu flori la mormântul Ceaușeștilor. Poate au fost prinși cu altele, bunăoară să facă alai și să-l atingă pe „trimisul Domnului”! Nu știm, cert este că n-am mai auzit de asemenea specimene care încă jinduiesc după anii în care ei călăreau probabil pe val. Nici redeschiderea unuia dintre dosarele mineriadelor, cu „despotul înțelept” Ion Iliescu în prim plan pare să nu mai fi trezit cine știe ce amintiri.
Totuși, chiar dacă tineretul este mai puțin interesat de istoria recentă, mult prea preocupat preocupat fiind din păcate de kitsch și senzaționalul ieftin, este bine ca cel puțin cei care au trăit zilele dictaturii să-și amintească, să le reamintească la rândul lor nostalgicilor că nu au motive să jelească acele vremuri de falsă bunăstare!
“Nicolae Ceauşescu (n. 26 ianuarie 1918, Scorniceşti, România – d. 25 decembrie 1989, Târgovişte,România) a fost un politician român, secretar general al Partidului Comunist Român, şeful de stat al Republicii Socialiste România din 1967 până la căderea regimului comunist, survenită în 22 decembrie 1989.
La 22 decembrie 1989, printr-un decret al CFSN semnat de Ion Iliescu, a fost constituit Tribunalul Militar Excepţional. La 25 decembrie 1989, soţii Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost judecaţi de acest tribunal în cadrul unui proces sumar, condamnaţi la moarte şi executaţi la câteva minute după pronunţarea sentinţei.”- cam astea sunt informaţiile, extrem de condensate, care apar în enciclopedii, despre monstrul care a chinuit, susţinut de camarila de partid, aproape 22 de milioane de oameni.
Un psihopat care şi-a tinut poporul în foame şi frig, aproape în condiţii de sclavie, în timp ce el şi apropiaţii săi trăiau faraonic. A ras de pe faţa pământului biserici şi a lăsat fără case sute de mii de proprietari, pe care i-a înghesuit mai apoi în adevărate ghetouri. A luat oamenilor mâncarea de la gură şi a lăsat copii fără lapte şi scutece. Am readus în memorie toate acestea, o parte infimă a abuzurilor , cu dedicaţie pentru cei gata să-l plângă, la o sută și șapte ani de la naştere şi 35 “de jale”, profitori ai regimului dictatorial sau inşi incapabili să se adapteze unui regim democratic.