vineri , 22 martie 2019
Home / EDITORIAL / SĂRACII PLANETEI SALVEAZĂ BOGAŢII ROMÂNIEI…

SĂRACII PLANETEI SALVEAZĂ BOGAŢII ROMÂNIEI…

      Potrivit unui raport al Băncii Mondiale , în ultimii zece ani, fenomenul migraţiei românilor spre Spania şi Italia a fost depăşit ca amploare doar pe coridoarele internaţionale de migrare din Mexic în SUA, din India în UAE şi Myanmar în Tailanda. Nu au fost luate în calcul exodul sirienilor, care fug din ţara măcinată de războiul civil pentru a-şi salva viaţa şi nici migrarea masivă a polonezilor în Germania, care a precedat cu aproape cinci ani fenomenul similar de la noi din ţară. Se estimează că între 3,5 şi 5 milioane de români trăiesc şi muncesc în străinătate, consecinţele economice şi sociale pentru România fiind dramatice, de la pierderile economice uriaşe pe termen scurt şi mediu şi până la dezechilibrele, am putea spune chiar cataclismele  demografice  pe termen  lung. Ca circumstanţă agravantă la actuala situaţie, avem tendinţa nerecunoscută oficial  de scădere a celor  care doresc să revină acasă. Când sunt întrebați de ce nu mai vor să se întoarcă, cei mai mulţi dintre românii plecați nu mai invocă primordial lipsa locurilor de muncă şi salariile de mizerie ci  mediul politic și lipsa meritocrației. Nu mai vor să aibă de-a face cu un sistem corupt, cu nepotismul feroce care nu mai lasă loc competenţei, cu  starea precară a infrastructurii, cu calitatea tot mai slabă a serviciilor publice, începând cu Sănătatea şi Educaţia.

În raportul prezentat de Donato De Rosa, economistul – şef al biroului de la Bucureşti al Bncii Mondiale, se mai spune  că cel puţin 2,7 milioane dintre migranţii români  sunt persoane în vârstă de muncă,  reprezentând echivalentul a 20,6% din populația în vârstă activă a României!  Aceştia au o contribuţie majoră la creşterea PIB-ului altor ţări , cu atât mai mult cu cât peste  un sfert sunt cu studii superioare. Dacă nu va fi cumva stăvilit , exodul de creiere – “brain drain”, cum a fost numit fenomenul de sociologii occidentali încă din anii ’80 ai secolului trecut, va  avea consecințe şi mai grave pentru dezvoltarea viitoare a României, iar orașe ca București, Cluj, Iași ori Timișoara resimt această presiune de pe piața muncii. Şi nu este vorba aici doar de domenii precum asistența medicală, unde  profesioniștii calificați – nu piţipoance trecute cu chiu cu vai (şi contracost) prin şcoli de “nurse”- au devenit din ce în ce mai greu de găsit. Statistic vorbind, unul din patru medici a plecat să lucreze în străinătate şi nici salariile foarte mari, apropiate de cele din vest, nu-i ţin pe medicii tineri în ţară. A recunoscut  până şi ministrul Sorina  Pintea că medicii pleacă şi după ce le-au fost triplate salariile, dar n-a mai venit şi cu propuneri clare, menite să redea demnitatea şi respectful cuvenite acestei meserii de top. Şi cam la fel se întâmplă în toate domeniile. Au ajuns să migreze până şi acei antreprenori care nu s-au frânt de la mijloc în faţa politrucilor, care nu mai suportă să fie veşnic daţi a o parte de la finanţare doar pentru că proiectele lor n-au “binecuvântare” de la partid. Câtă vreme şi slujbele publice cele mai umile sunt cu dedicaţie, ce să mai spunem despre persoanele slab calificate, plecate să lucreze în străinătate pentru a câștiga ceva  mai bine și a trimite apoi o parte din bani celor rămași acasă ?

        Cam asta ar fi o parte dintre reflexiile migraţiei masive, tratate din păcate simplist şi ineficient de autorităţile care, aşa cum ne-au obişnuit, nu văd decât rezolvările cele mai facile, cel mult de moment. Pleacă urechile, uneori blege, alteori surde, la văicărelile unora care îşi spun patroni şi suplimentează numărul diviziilor de asiatici docili şi supuşi până la sacrificiu, care vor fi aduşi să le înzecească averile. De ce nu îi determină să-i plătească decent pe muncitorii români, atâţia câţi mai sunt? Pentru că este cu totul altceva  să acorde salariul mediu pe economie , pe hârtie, unuia care toată viaţa a trăit cu un pumn de orez pe zi. În schimb,  semnale repetate, venite din partea antreprenorilor de bun credinţă, nu sunt receptate aşa cum s-ar cuveni în birourile luxoase ale decidenţilor. Aşa că au făcut doar paşi timizi pe  calea sustenabilă, care presupune în primul rând o corelare eficientă între cererea de pe piaţa muncii şi oferta educaţională. Încă sunt probleme majore privind reânfiinţarea şcolilor profesionale şi  lipsesc cu desăvârşire  acele programe care să-i determine pe migranţi să revină în ţară. Mult mai comodă pentru toţi ( şi profitabilă, câtă vreme totul se face cu girul celor din sistem) pare a fi deschiderea pieţei muncii pentru cetăţeni străini,  chiar dacă, pe termen mediu şi lung, costurile pentru ţară vor deveni uriaşe…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *