Abia ce se împlinește jumătatea de an de când s-a instalat la Palatul Victoria, că generalul Nicolae Ciucă dă semne clare că se transformă în politician, copiind apucăturile pe care le disprețuim atât de mult la mediocrii aflați în fruntea țării. Caută permanent să se justifice pentru ce nu merge bine, tolerează găștile și nepotismul, mulțumit probabil că nu e cu nimic deranjat, exceptând unele episoade accidentale. Mai câte o hârâială între miniștri, mai un afront trecut cu vederea, cum a fost cazul ministrului Mediului, care a răgușit cântând așa zisul imn al așa zisului ținut secuiesc, la un meci al Naționalei de Hochei. Cum de suportă pasiv așa ceva, asemenea mârlănie, un general al Armatei Române, dacă nu s-ar fi transformat radical, ar fi greu de explicat!
Dar sunt și alte semne că generalul s-a dedublat în premierul Nicolae Ciucă. Și ne gândim aici la ușurința cu care, în plină criză, când toți oficialii se lamentează că nu sunt bani pentru majorarea pensiilor, manifestă o apetență deosebită pentru înființarea de noi agenții și direcții, în fapt sinecuri pentru liota de guri flămânde care gravitează în jurul politicii mioritice. Cum este cazul preconizatei înfiinţări a Agenţiei Naţionale pentru Dezvoltarea Infrastructurii Spitaliceşti (ANDIS), la nivelul Ministerului Sănătății, în opinia premierului ”pentru a putea demara construcţia de noi spitale în România.”
Cu toată bunăvoința, n-am înțeles de ce este nevoie de încă o agenție căpușă! Nu sunt destui cei care taie frunză la câini? Ce nu s-au mai construit spitale până acum? Privații cum pot construi fără o „agenție”? Plus că avem marele eșec numit „Compania Națională de Investiții” plus deja niște contradicții chiar la guvern. Concret, la Transporturi, ministrul Sorin Grindeanu a venit cu o viziune nouă și degrevează ineficienta CNAIR de proiecte de interes local și regional, cum sunt centurile ocolitoare, transferându-le în sarcina administrațiilor publice locale și județene. Un model foarte probabil de succes, care s-ar preta foarte bine și la construcția de spitale. Dar care are și o mare hibă: nu hrănește gurile lătrăilor abonați la țâța publică!
