Pentru Guvernul Ciolacu anul electoral 2024 a început prost, cu protestele fermierilor și transportatorilor, cel al medicilor de familie și din ambulator, plus al membrilor Federației SANITAS. Ca o paranteză, acestora din urmă nu a avut niciun politician curajul să le amintească de pleașca ce le-a picat în 2018, când au primit salarii la nivelul celor negociate pentru 2022, fără să se simtă o minimă îmbunătățire a calității actului medical! Ori, cum ar fi fost de bun simț, să fi renunțat la nesimțitul obicei al șpăgilor din spitalele și policlinicile de stat! Este vorba de 260.000 de angajați, deci o grămadă de voturi…
Greu de crezut la ce lefuri au comparativ cu salariații din economia reală, răscoala este pe cale să izbucnească și în rândul bugetarilor din administrația publică locală, angajații primăriilor din mediul rural amenințând și ei că vor intra în grevă!
De ce? Pentru că au văzut că se poate, că merge treaba cu șantajul, salariații primăriilor din comune vor măriri salariale! Prin urmare, sindicaliștii SCOR, care reprezintă interesele angajaților din comune, au fost la București, pentru a notifica Guvernul cu privire la declanșarea grevei pe 5 februarie.
Privilegiații comunelor, pentru că despre asta e vorba- rude, pile ori colegi de partid ai primarilor și secretarilor- au nesimțirea să ceară și „eliminarea discriminării salarizării între administrația locală reprezentantă de primar și viceprimar și tot restul bugetarilor, adoptarea noii legi a salarizării și preluarea integrală la bugetul de stat a celor 62.000 de asistenți personali”.
Cu un tupeu incredibil, salariații din primăriile rurale resping ideea comasării comunelor mici , susținând că nu așa se fac economii. În schimb, ei propun reducerea numărului de consilieri locali cu 30%. Cu altă cuvinte, li se pare ceva firesc acestor privilegiați să le fie menținute posturile plătite practic din bani redirecționați de la bugetul de stat, știut fiind că abia un sfert din primăriile de comune își acoperă cheltuielile de funcționare cu bani din taxele și impozitele locale.
În condițiile în care toți experții recomandă reorganizarea administrativ-teritorială, ca unica modalitate de reducere a cheltuielilor publice și de eficientizare a administrației publice locale, „neamurile” din primăriile rurale se răscoală nu numai pentru menținerea privilegiilor ci și pentru mărirea salariilor!
Și merită amintit că România avea anul trecut până în șase milioane de salariați, dintre care 4,7 milioane lucrau în domeniul privat. Din cei 1,28 milioane de bugetari, peste 800.000 lucrează în administrația centrală iar restul în administrația locală.
În administraţia publică locală lucrează (cam impropriu spus) 470000 de persoane, dintre care peste 285.000 în instituţii finanţate integral din bugetele locale şi 185000 în instituţii finanţate integral sau parţial din venituri proprii.
Este un fel de-a spune că lucrează, pentru că, este o regulă nescrisă, în mediul rural nu de puține ori cetățenii merg la primărie pentru a-și rezolva o problemă și nu găsesc pe nimeni. Primarul ba e plecat pe teren, ba la Consiliul județean, ba la o întrunire de partid, iar exemplul șefului este urmat și de restul poporului bugetar.