Abia după ce numărul contractelor de muncă suspendate-vorbind aici despre economia reală, care generează plus-valoare, a sărit de un milion, premierul Ludovic Orban a vorbit despre ordonața de urgență care-i vizează pe bugetari , nimic altceva decât legiferarea unei măsuri oarecum similare șomajului tehnic din privat. Zilele următoare au venit şi alte detalii: unii bugetari ar putea lucra 15 zile, iar apoi ”să stea acasă pe bani mai puțini”. Orban a mai adăugat că nu vor fi vizați de această măsură bugetarii din Ministerul Apărării, Ministerul de Interne, Sănătate și Asitență Socială.
“Ne-am gândit la un mecanism, pe care îl vom introduce într-o reglementare, care ține oarecum și de o evitare a riscului de răspândire a virusului. Un mecanism relativ simplu, în care împărțim angajații în două – angajații sunt gândiți în cele două părți egale, fiecare parte să poată să mențină funcționalitatea instituției publice.Jumătate din angajați lucrează 15 zile, restul de 15 zile urmând să fie într-o formă de șomaj tehnic – plătiți la fel cum sunt plătiți cei din șomaj tehnic, cu 75% – restul de 15 zile vin la muncă ceilalți.”
Asta pe hârtie, pentru că, de aici înainte vor fi la putere cumetriile politice şi nepotismul. Avem consiliile judeţene- 40 la număr, cu 200000 de salariaţi, din care cel puţin jumătate nepoţi, amante sau alt soi de piloşi. Sunt cam 3500 de primării, adică alţi 200000 de bugetari, procentajul celor care îşi merită cu adevărat salariile fiind şi mai redus. Cum se va aplica ordonanţa care vine să instituie “solidaritatea bugetară”? Simplu: primii vor fi trimişi în şomaj tehnic cei care muncesc şi ţin instituţiile în stare de funcţionare. Peste două săptămâni, vor reveni la birouri să facă şi treaba piloşilor habarnişti, plecaţi între timp acasă. Peste alte două săptămâni, ciclul se repetă, cu şanse mari ca piloşii să piardă mai puţini bani!
Ne-a mai spus premierul că nu vor fi afectaţi salariaţii din MAI. Păi ce echitate mai este asta, referindu-ne aici la “şoarecii de birou”, din care numai prin prefecturi sunt cu miile?
Oricum, mult înainte de a trimite bugetarii în şomaj tehnic s-ar fi impus impozitarea drastică a tuturor pensiilor speciale peste un nivel rezonabil, să zicem maxim 5-6000 de lei. Să nu uităm un moment că pensia medie de asigurări sociale de stat este puţin peste 1200 lei şi nici că sute de mii de foşti lucrători la CAP supravieţuiesc doar cu pensia socială! Unde este meritul unui fost colonel care n-a ieşit din cazarmă decât la defilare? Ori al unuia a cărui activitate s-a limitat la suflatul în trompetă? Cu celeritate trebuiau tăiate şi indemnizaţiile de şedinţă ale membrilor consiliilor de administraţie ale companiilor cu capital public, majorate aberant la o treime din salariile directorilor, şi acelea ale AGA-manilor . De bun simţ era eliminarea cumului pensiei cu salariul de la stat. Adică desfiinţate sinecurile, închis robinetul pentru politruci şi lipitorii de afişe.
Şi dacă tot s-a vorbit despre solidaritate şi nevoia de a distribui povara pe umerii tuturor, mulţi se întreabă de ce profesorii nu vor fi afectați de noua reglementare? Nu au fost primii care au rămas acasă, deja cu o lună în urmă şi acum sunt în vacanţă? Nu ţine vrăjeala despre „o creștere a activității profesorilor pe final de an (școlar) și pentru pregătirea tuturor examenelor.” Nu suntem tâmpiţi şi ştim foarte bine că nici 10% nu sunt implicaţi în organizarea şi desfăşurarea Evaluării Naţionale şi Bacalaureatului. Problema guvernului este că sunt mulţi, peste 200000 şi nu-şi permite nimeni să piardă dintr-un foc atâtea voturi.
P.S. După mai bine de 20 de ani în sectorul privat şi pentru a nu lăsa loc de echivoc , facem următoarele precizări:
Este nevoie de solidaritate iar costurile crizei economice trebuie distribuite cât mai echitabil. Nu ca în 2010, când peste un milion de români au rămas fără slujbe iar pentru bugetarii de lux criza a fost ca o pişcătură de purice.
Partidele parlamentare să dovedească maturitate şi să termine cu tot soiul de amânări şi scutiri, care , pe termen mediu şi lung, vor ingropa multe sectoare de activitate, începând cu producătorii de energie şi furnizorii de utilităţi.
Se impune reforma administrativă reală, singura în măsură să asigure o administraţie publică eficientă, cu costuri mai mici.
Nu în ultimul rând trebuie implementată digitalizarea în toate domeniile, pornind de la realitatea acestor zile, în care este suspendat orice contact cu publicul. Majoritatea românilor se vor descurca iar pentru cei care nu ţin pasul cu tehnica, vor apare, cu siguranţă, firme care să îşi ofere serviciile. Iar digitalizare va însemna, fireşte, mai multă competenţă şi mai puţină corupţie.
