Trăim o primăvară care a început undeva, pe la 1 februarie, şi continuă să ne aducă mai mult belele. Nu ne mai bucură că răsare iarba. Suntem prea cătrăniţi de ce se întâmplă dar şi de gesturi şi fapte ale unora cu care, până mai ieri, ne salutam de câte ori le treceam pragul magazinelor de cartier. Acum, când după ghiocei, cu largul lor concurs înfloreşte specula, îi privim cu dispreţ şi le transmitem, parafrazând un cunoscut politician local, că “va fi viaţă şi după coronavirus.” Se bucură ca nişte nenorociţi de banii în plus pe care îi câştigă profitând abject de teama şi disperarea acelora care le dădeau zilnic “bună ziua”, fără să realizeze că, odată cu câştigul efemer se aleg şi cu mult dispreţ.
Întrebat de ce vinde cartofii cu 5 lei, unul dintre aceşti corona-speculanţi, din tagma aprozariştilor,s-a justificat spunând că “la Bucureşti s-au dat şi cu 9 lei kilogramul.” Aşa o fi fost dar asta nu-i scuză mârlănia. Cum nimic nu scuză lipsa de reacţie a reprezentanţilor autorittăţilor statului vizavi de acest fenomen, care, cum spuneam mai devreme, înfloreşte de câteva zile. Se vând cartofi şi ceapă, verdeţuri şi alte legume la preţuri uriaşe, la colţ de stradă şi nimeni nu face nimic. Prin magazinele de la parterul blocurilor nu mai eliberează nimeni bonuri fiscale şi iarăşi nimeni nu zice şi nu face nimic. La doi paşi de Oficiul pentru Protecţia Consumatorilor, sticluţele de spirt medicinal, de 200 ml, care s-au vândut marţi cu cinci –şase lei, ieri s-au vândut cu 12 lei. Ba o “doamnă” care vindea legume direct pe trotuoar, după ce astă iarnă a vândut petarde, încerca să scoată 15 lei pe sticluţă. Fără jenă şi fără să fie întrebată de careva de sănătate. Oamenii în uniform nu au mai avut drum prin zonă iar la o aruncătură de băţ, pe uşa OPC-ului , e un afiş pe care scrie, cu litere de-o şchioapă, că reclamaţiile se depun exclusive online. Aşa, să nu vină cuiva prin cap să deranjeze liniştea şi nepăsarea dinăuntru.
